Mai e tinereţe şi după 30 :)

Dorin face o postare imensă despre lucruri învăţate în 30 de ani: aici. Varianta mea pentru "viaţa de după 30" şi ce am învăţat e foarte scurtă:

Timpul le distilează pe toate.

Piese instrumentale favorite - repostat

Dorin îmi propune o leapşă. Nu prea cred în asemenea chestii, dar te fac să scrii pe blog când n-ai nimic interesant de zis.

Deci piese instrumentale favorite, incredibil de greu de găsit:


Şi ar mai fi, dar îmi e foarte greu să găsesc preferinţele mele pe net. De obicei ascult şi îmi place ceva, ce aud odată, din întamplare, pe fundalul unui film, pe la radio, pe la alţii... şi apoi caut şi caut cine a cântat acele 3 sunete de mi-au atras atenţia :) Şi în cazurile fericite le găsesc.

Nu prea am clasică în top pentru că nu prea ascult clasică. E foarte multă muzică clasică ce îmi place, dar nu intră neapărat în favorite. Dar... îmi place la nebunie: mai întăi vioara (tristă sau jucăuşă, cum e ea) şi apoi pianul. Dar nu numai, sunt atâtea instrumente şi sunete superbe pe lumea asta şi de la atâtea civilizaţii şi culturi. De ex. Tan Dun - In the Chess Court. Deşi nu ştiu pe unde să o găsiţi.

Violenţa la TV...

Sunt de acord cu petiţia de mai jos, şi în caz că sunteţi şi voi vă invit să o semnaţi şi/sau să o promovaţi prietenilor.

http://www.petitiononline.com/nu_crime

Ce se mai petrece?

Păi am fost la concert Dolores O'Riordan (aka The Cranberries). A fost chiar fain, deşi m-am simţit moş rău pe lângă tinerii de liceu care erau acolo în faţa scenei dând din mâini :-) Aş fi vrut şi eu cu ei!

Dolores a lansat un album solo, mai rock decât tot ce a cântat Cranberries până acum. E destul de bun, dar cred ca tot oldies but goldies de la Cranberries îmi plac mai mult. Şi oricum mi-am cumpărat albumele lor, cum am decis eu că nu mă mai chinui cu muzică adusă de pe net, pentru că oricum e de proastă calitate (encoding). Mai bine cumpăr CD şi îmi encodez eu cum îmi place.

Apoi am luat bilete de avion către casă, cu două ocazii. Uite aşa o să fim acasă în august o săptămână: 28 aug - 4 sep. Sper să apuc să mă văd cu mulţi, mulţi dintre voi. Ar fi super mişto dacă v-aţi lua şi voi o zi două libere în perioada aia şi să mergem pe undeva/pierdem vremea împreună. Poate fi ăsta cadoul de ziua mea? :)

Dap, anul ăsta cred că e primul an de când îs, când de ziua mea nu voi fi acasă şi nici nu mi-am luat concediu/zi liberă.

Apoi o să stau ceva mai mult de sărbători, care iarăşi este un fel de record, în sfârşit după destui ani, sunt acasă de sărbătorile de iarnă, şi nu în Olanda, sau Franţa, sau State, sau Elveţia :) Vin pe 20 dec şi stau până după anul nou, adică vreo 3 săptămâni. Facem planuri?

Am obosit de românia

Stări de fapt despre care toată lumea ştie dar în legătură cu care nu se întâmplă nimic şi nici nu se va schimba ceva vreodată:

• clasa politică română nu ştie ce înseamnă instituţia preşedinte (pe plan naţional şi internaţional)
  
• demiterea preşedintelui a fost un abuz
  
• preşedintele interimar este un alcoolic fără doar şi poate, dar este cel mai important om din statul român: reprezentativ!
  
• abuzul demiterii este urmat de alte şi alte abuzuri (precum modificări ale legii referendumului)
  
• România nu este o democraţie, poporul tace şi înghite lipsit de orice putere sau informaţie
  
• actuala clasă politică este vechea clasă politică, de pe vremuri comuniste
  
• actuala clasă politică nu a fost schimbată, doar conducătorul ei de la acea vreme a fost
  
• este probabil imposibil să schimbi o întreagă clasă politică, chiar şi timpul are probleme, pentru că tinerii politicieni vor ajunge exact ca actualii
  
• după 20 de ani nu s-a schimbat mai nimic în bine, ba multe s-au schimbat în rău şi singura şansă adevărată de a se schimba ceva în bine a fost triumfal stinsă de "intelectualitatea" minerească:
  partea 1 partea 2 partea 3 partea 4

Probabil că este ultima mea părere/mesaj despre românia (da, cu r mic). Am o viaţă de trăit şi ar trebui să mă preocup cu altele. Îmi pare rău totuşi că "acasă" ca şi reper geografic, pontează către latitudinea şi longitudinea ocupată de acestă ţară. Însă cum natalitatea este în scădere, să sperăm că într-un oarecare sfârşit românii şi tot ce ţine de ei vor fi extincţi.

Concluzia?
Şoarecii inteligenţi sunt primii care părăsesc corabia ce se scufundă. Vă doresc success oriunde vă veţi duce.

1 mai muncitoresc

Citesc pe siteuri de ştiri:
"Fostul partid de guvernamant si-a mobilizat membrii si a blocat circulatia in Bucuresti, pe un traseu de 6 km. In frunte cu Mircea Geoana, pesedistii au marsaluit de pe Bulevardul Kiseleff pana in Piata Izvor, unde presedintele PSD Bucuresti, Marian Vanghelie, a pregatit mici, bere si concerte pentru cel putin 10.000 de persoane. Ceremoniile de 1 mai au inceput la sediul central al partidului, prin inmanarea carnetelor rosii de partid celor 1600 de noi membri adusi din toata tara. In jurul orei 14.00, coloana PSD a ajuns in Parcul Izvor, loc in care erau amplasate mai multe corturi si tonete, unde au fost serviti micii si berea. Ulterior, liderii PSD au parasit zona Izvor, unde au ramas doar tinerii care urmeaza sa participe la concerte." (Citat de pe hotnews.ro).

Şi mă mir cum de nimeni nu se întreabă pe banii cui s-a organizat de fapt petrecerea? Să spun eu evidentul atunci? Pe banii pe care neo-comuniştii (adică aceia nemişcaţi de la putere nici de revoluţie) i-au furat de la exact cei ale căror guri flămânzi au mâncat micul acum.

Să vă fie de bine! Cu o mână vi se i-a totul, cu alta vi se dă un kilogram de zahăr şi un mic... Însă cum cei care au fost acolo sunt suficient de orbi încât să nu vadă că cele două mâini sunt ataşate aceluiaşi corp: Doamne ajută!
Sau poate "Gigi ajută!", mai nou.

Şi atâta polemică şi atâta vorbăraie încercând să îţi dai seama care e problema în România şi de ce nu merg lucrurile, când totul este foarte simplu: românii (în marea lor majoritate) sunt proşti, incapabili să discearnă sau să înţeleagă legătura între faptă şi consecinţă.

Munca

Mă distrează. Au ajuns românii să se vaite de "prea multă muncă". Zice-se. Din nefericire cineva a murit la datorie. Dar ia să vedem. În germania, acum câţiva ani un individ moare în timpul serviciului. Pentru că el era primul care ajungea la muncă şi ultimul care pleca, nimeni nu şi-a dat seama pentru câteva zile (nu ore, zile).

Să vorbim despre japonezi sau despre chinezii care fac toate hainele pe care le purtăm şi toate tastele pe care le batem să ardem gazul degeaba pe bloguri? Şi mai trebuie să menţionez că acei chinezi lucrează 16 ore pe zi şi tot nu le ajung banii nici să mănânce!?

Sau să vorbim despre paradisul de pe lumea asta. America. Hai să vă transcriu câteva idei de pe meleagurile celei mai de invidiat tări din lume, acolo unde toată lumea e liberă:

• săptămână de lucru de 60h minim (ţi se spune de la angajare, dacă nu îţi zic nimic înseamna că e şi mai rău).
  
• la interviu eşti întrebat (în multe locuri) câte zile de concediu medical ţi-ai luat în ultimii ani (pentru a evalua riscurile pe care le aduci)
  
• concediu 15 zile pe an maxim (asta la companiile cu "principii"), pe care evident nu le poţi lua deodată într-o singură vacanţă.
  
• concediu de maternitate max 2 săptămâni
  şi aşa mai departe. Asta îmi aduce aminte de un coleg de-al meu care a treia zi dupa ce soţia lui a născut era la muncă pentru că de ce să nu vină? Nu avea nimic altceva de făcut. Alegerea lui.
  

Să mai zic de cei de prin peninsula arabă sau africa? Mai bine delectaţi-vă aici:


La văitat nu ne intrece nimeni însă. Blogurile plâng toate de o problemă apărută peste noapte. Binenţeles că nimic n-o să se schimbe, binenţeles că mâine toţi or să lucreze la fel de mult ca azi.

Dar care e problema de fapt? Pentru mine e foarte simplu. Lucrezi şi dai 300% pentru că vrei să impresionezi, că te-ai angajat prima oară. Apoi pentru că vrei să promovezi, apoi pentru că vrei mai mulţi bani şi dacă ai moaca de căţel cuminte care îşi face tema şi extra, un extra mai extra decât toţi ceilalţi căţei cuminţi crezi că ai mai multe şanse. Dar promovarea nu vine şi în curând uiţi de ce ai început toate asta şi le faci numai pentru ca trebuie, au intrat în obicei şi e ceea ce fac toţi ceilalţi.

Şi apoi dacă se întâmplă să ai 2 zile libere te uiţi la televizor din lipsă de idei. Prieteni nu prea mai ai şi nici nu mai faci... când? Şi după un concediu prea lung (3 zile) te plictiseşti şi vrei înapoi la muncă. De parcă te-ai fi născut muncind din prima şi altceva n-ai făcut niciodată.

Ce e cel mai trist? O persoană a murit de surmenaj fără ca nimeni să îi spună: nu arăţi bine, du-te şi dormi, nu se merită. Cum de a putut ajunge atăt de singură? Unde îi erau prietenii şi familia? Şi cum de colegii de muncă nici măcar nu s-au sinchisit să o întrebe dacă îi e bine sau dacă poate fi ajutată în orice ar fi ce făcea.

Nu i-a luat o noapte să moară de la surmenaj. I-a luat probabil ani. Şi... nu numai că nimeni n-a făcut nimic, cel mai probabil tot ce au făcut a fost să îi ceară mai mult, să pună mai multă presiune, pentru că au văzut că merge.

Dezumanizarea asta la locul de muncă, care devine singurul loc în care sunt persoanele care nu dorm, mă duce înapoi cu gândul la acel neamţ.

Successe profesionale nenumărate vă doresc. Viaţa trece pe lângă muncă, dar asta nu mai contează. Suntem prea multă carne de tun şi prea puţine lucuri de făcut (aparent). Sau este oare că 90% din resursele financiare aparţin unei categorii selecte de 2% din oameni? Probabil că aceia sunt singurii care trăiesc omeneşte, restul se chinuie la muncă să îşi asigure traiul din cel relativ 2% împărţit la 6 miliarde.

Rotiţa din sistem se învârte, curentul se produce, hamsterii aleargă în cuştile lor fericiţi că au ceva de făcut.

România

Am fost pe acasă şi mi-a plăcut să îmi vad din prieteni şi familie. Vizita a fost scurtă şi scopul a fost reînoirea paşaportului.

Şi câteva gânduri din jurnalul de călătorie:

• o mizerie cruntă, tot drumul de la Bucureşti până la Braşov
  
• românii sunt în stare să cureţe foarte bine şi profesional străzi şi toalete, sau să culeagă căpşuni de dimineaţa până seara pe meleaguri străine, dar la ei acasă nu, la ei acasă aruncă pungi şi bidoane pe marginea căii ferate
  
• eram vreo 10 oameni în vagonul săgetei CFR, din care cel puţin 5 s-au întins să pună "ceva" în poşeta controlorului, care întâmplător avea ceva de căutat prin poşeta lui în momentul în care se apropia de ... unii. Pe când estimaţi voi că săgeata o să fie închisă din ineficienţă financiară şi respectivul controlor şomer?
  
• Braşovul e un şantier gigantic.
  
• nu m-am dus pe deal, avertizat că ce o să găsesc acolo nu mai e natură ci groapă de gunoi. Cum am văzut destule gunoaie, am evitat să merg.
  
• oameni trişti, lipsiţi de perspective.
  
• dar... e acasă
  

Am asistat la facerea Artei

Loreena McKennitt a fost în Zurich. Concertul a fost unic. Nu a fost doar vocea Loreenei care, cum bine spune și ea "vocea este instrumentul muzical ultim", a fost o combinație unică de mari artiști toți laolaltă pe aceeași scenă, toți facând artă într-un mod unic, fiecare la instrumentul său, combinându-se în ceva mult mai măreț decât suma lor.

Altfel spus, cred că a fost printre singurele ocazii de până acum din viața mea în care am asistat la facerea artei. Nu cu transpirație, nu cu chinurile facerii, nu cu sila ci frumos, pur, simplu, ca și când venea totul de la sine. Nu știu cine, mare poet spunea că "arta este 99% transpirație și 1% inspirație". Ideea mi-a repugnat întotdeauna, arta care s-a chinuit în 99% transpirație să iasă poartă cicatricile nașterii grele toată viața ei. Nu și la Loreena. Vocea e vocea ei naturală, nu îi vezi muschii gâtului încordându-se când cântă, nu îi vezi fața chinuindu-se să vocalizeze, totul vine de la sine, cântă cu zâmbetul pe buze, ca și când cântatul e cel mai natural lucru pe care ea îl face.

Și la fel toți artiștii care au acompaniat-o. Cântau și râdeau, cântau și simțeau, cântau și erau ei simpli, uimitor de naturali. Nu mai am cuvinte...

Bjork

Tot preocupându-mi mintea cu probleme existenţiale (vezi încălzirea globală), mi-am adus aminte de Bjork şi o melodie care mi se pare că se potriveşte cu starea mondenă a lumii. :-)

Bjork - Joga

All these accidents, That happen, Follow the dot, Coincidence, Makes sense, Only with you, You don't have to speak, I feel. Emotional landscapes, They puzzle me, Then the riddle gets solved, And you push me up to this State of emergency, How beautiful to be, State of emergency, Is where I want to be. All that no-one sees, You see, What's inside of me, Every nerve that hurts, You heal, Deep inside of me, oo-oohh, You don't have to speak, I feel.

Emotional landscapes, They puzzle me - confuse, Then the riddle gets solved, And you push me up to this State of emergency, How beautiful to be, State of emergency, Is where I want to be. State of emergency, How beautiful to be, Emotional landscapes, They puzzle me, Then the riddle gets solved, And you push me up to this State of emergency, How beautiful to be, State of emergency, Is where I want to be. State of emergency, How beautiful to be.

Americaniiiiiiii

Bună lume!

M-am învârtit pe net, ca de obicei (obicei de când am plecat din ţară şi nu prea mai am cu cine să ies din casă) şi am găsit dovadă că nu-s nebun :) De ce nebun? Păi mulţi mi-au spus, vis-a-vis de părerea mea despre viaţa în US, că nu poate să fie adevărat.

(Poate unii dintre voi îşi mai aduc aminte celebrul email care a făcut înconjurul lumii prin comunităţi româneşti şi a ajuns şi printr-un ziar braşovean.)

Dar am găsit pe net această parodie cu două babe care se pensionează şi se mută în state... Şi să vedem ce zic ele despre state :)


PS: Vorbesc repede şi înalte cunoştinţe de engleză sunt necesare, dar eu vreau să zic că am râs cum n-am mai râs de foarte mult timp!

Ştiri

• Ne-am mutat în noul nostru apartament din Zuerich. O să pun poze în curând, vreau să zic că a fost foarte scump să luăm iarăşi mobilă şi tot ce ne trebuie.
  
  
• Denisa e în ţară pentru trei săptămâni.
  
  
• O să vin şi eu pentru o săptămână pe la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie.
  
  
• Mi-am luat telefon mobil (şi am făcut pozele de mai jos cu el :-)
  
  
• Am fost la un spectacol superb pe gheaţă: Art on Ice şi am văzut cei mai buni patinatori din lume practic: Evgeny Plushenko, Stéphane Lambiel, Elena Bereznaya/ Anton Sikharulidze, Tatiana Totmianina / Maxim Marinin, Philippe Candeloro.
  
  
  
• Am cumpărat un apartament în Braşov, deci avem o "căsuţă" unde să stăm când venim pe acasă.
  
  
• Şi pentru că sunt câteva lucruri pe lumea asta care chiar nu mă lasă indiferent, am mai pornit un blog pe care comentez despre evenimente mondene, că altceva nu ştiu a face ;-)
  http://mycontemporary.blogspot.com
  

Crăciun Fericit!

Colindul lui Ady

Ho ho ho...
Azi bradul se împodobeşte,
Mos Crăciun se pregăteşte,
Că la noapte el munceşte,
Şi cadouri dăruieşte.
Hao Hao, my dear friend
Plecat pe alt continent,
Poate la anul ne-om vedea
Numa' bine din partea mea!
Crăciun fericit!


Mi-a plăcut urarea şi nu m-am putut abţine să n-o fac publică, mersi Adi că m-ai colindat!

E oficial, Elveţia

Începând cu 2 ianuarie mă mut în Elveţia... după lupte seculare ce au durat un an. Adevărul este că de când am venit aici, ba chiar de dinainte să ajung, am vrut să mă mut înapoi în Europa. Şederea mea în state nu a fost mai deloc o experienţă plăcută, ci mai degrabă doar dureri de cap şi... probleme.

Cred că dacă mai stăteam reuşeam să mă obişnuiesc în cele din urmă, dar a locui într-o lume doar obişnuit cu ea, m-ar fi consumat încet şi sigur. De altfel m-a şi consumat încet şi sigur.

Şi totuşi acum că a venit momentul plecării descopăr că sunt oameni şi lucruri care or să îmi lipsească, dar m-am săturat să am viaţa pe pauză şi vreau un nou început, şi vreau acasă în Europa.

Farewell, Dinner, Games

Dacă ar fi să caut partea pozitivă a lucrurilor, atunci este că acum ştiu ce înseamnă să fii european, şi ştiu că deşi românii sunt educaţi că trăiesc în ultima ţară de pe lume, românii sunt fără doar şi poate europeni, mult mai asemănatori cu germanii/francezii şi alţi europeni decât mi-aş fi imaginat vreodată.

Am întâlnit foarte mulţi oameni, din foarte multe locuri din lume, de unele nici nu am auzit înainte şi ăsta a fost cel mai plăcut aspect al excursiei mele în state. Şi concluzia este: dacă ştii să citeşti, ai o casă în care să locuieşti, şi poţi să mergi pe stradă fără ca nici măcar să îţi imaginezi că ai putea să sfârşeşti împuşcat deja trăieşti mult mai bine decât mulţi din "restul de lume".

Eh, măcar de ar învăţa românii să îşi aprecieze cultura şi ţara la adevărata valoare, şi de ar înceta să se autodenigreze, şi mai ales, de ar înceta importul de incultură americană, care n-o să ducă la nimic bun.

La mulţi ani Denisa!

Pentru cei care nu ştiau, şi pentru cei care au uitat, astăzi este eveniment mare:
Denisa mai face încă un an. :-)

Şi totuşi, e încă un adult tânăr ce poate călători cu reducere la biletele de avion... încă. Celebrarea modestă, suprinsă în poze:


Şi cine n-a apucat încă sau cine a apucat şi nu s-a săturat: lasă un "La mulţi ani Denisa" comentariu!

Noa

Un alt artist dintre artiştii mei favoriţi, a mai scos un album. Şi de data asta este vorba de un artist nu aşa de popular precât maşinile de făcut bani de azi care se numesc staruri.

Am să vă spun despre Noa, prin câteva din versurile ei. Versurile, în general, sunt un lucru foarte important pentru mine, cel puţin :-)

Home Made Religion Stop. It’s 3:15 You have one minute. Are you ready? Now think of all things created Think of those that you care for Think of what you've been blessed with And everything that makes you afraid Wish for anything Let yourself dream Wish for things to get better Until 3:16 There's a stone in my garden that keeps me committed And close to the ground when I feel I should run There's a branch in my window that helps me remember To reach out my arms and touch the sun.. There are two million ants that live in my sidewalk Working together to nurture and feed And the old TV set, with the sad evening news So I never forget how much love we need Home-made religion (In my kitchen) Home-made religion.. Think of how you've been feeling And how you've made others feel Think of what you've been given And what you need to heal Wish for anything.. Try to keep still Wish for things to get better And maybe they will There’s a plant in the corner that helps me remember All of the beauty that grows from a seed And the old TV set, with the sad evening news So I never forget how much love we need Home-made religion (In my kitchen) Home-made religion.. Stop.

Bohémienne Bohémienne Nul ne sait le pays d'où je viens Bohémienne Je suis fille de grands chemins Bohémienne Bohémienne Qui peut dire où je serai demain Bohémienne Bohémienne C'est écrit dans les lignes de ma main Ma mère me parlait de l'Espagne Comme si c'était son pays Et des brigands dans les montagnes Dans les montagnes d'Andalousie Dans les montagnes d'Andalousie Je n'ai plus ni père ni mère J'ai fait de Paris mon pays Mais quand j'imagine la mer Elle m'emmène loin d'ici Vers les montagnes d'Andalousie Bohémienne Nul ne sait le pays d'où je viens Bohémienne Je suis fille de grands chemins Bohémienne Bohémienne Qui peut dire qui j'aimerai demain Bohémienne Bohémienne C'est écrit dans les lignes de ma main J'ai passé toute mon enfance Pieds nus sur les monts de Provence Pour les gitans la route est longue La route est longue Je continuerai mon errance Au-delà des chemins de France Je les suivrai au bout du monde Au bout du monde Un fleuve d'Andalousie Coule dans mon sang Coule dans mes veines Le ciel d'Andalousie Vaut-il la peine Qu'on y revienne ? Bohémienne Nul ne sait le pays d'où je viens Bohémienne Je suis fille de grands chemins Bohémienne Bohémienne Qui peut dire ce que sera demain Bohémienne Bohémienne C'est écrit dans les lignes de ma main C'est écrit dans les lignes de ma main

Beautiful that way Smile, without a reason why Love, as if you were a child, Smile, no matter what they tell you Don't listen to a word they say Cause life is beautiful that way. Tears, a tidal wave of tears Light, that slowly disappears Wait, before you close the curtain There is still another game to play And life is beautiful that way Here with his eyes forevermore I will always be as close as you remember from before Now that you're out there on your own Remember what is real and what we dream is love alone Keep the laughter in you eyes Soon your long awaited prize We'll forget about our sorrows And think about a brighter day Cause life is beautiful that way. We'll forget about our sorrows And think about a brighter day, Cause life is beautiful that way There's still another game to play And life is beautiful that way.

Poate că aţi auzit de Noa, sau poate aţi auzit Noa, dar nu ştiaţi că e Noa. Printre cele mai celebre cântece ale ei e "Blue Touches Blue": muzică | versuri.

PS: Dacă aveţi răbdarea să ascultaţi până la Mishaela... o să aveţi o surpriză.

Artistul meu favorit

Va publica un nou album în curând (21 nov) şi am decis, cu această ocazie să îmi cumpăr toate albumele pe care le-a scos vreodată. :-)

Tot ce pot să spun despre Loreena McKenitt este că viaţa mea ar fi fost mult mai lipsită de trăire fără muzica ei. Nici nu pot să îi descriu creaţia, şi spun creaţia pentru că interpretează, compune versurile şi muzica în acelaşi timp.

versuri şi audio | video life

Duminică am fost la cumpărături

Nu că am fi avut nevoie de ceva, cred! Oricum, toată ziua am fost prin mall, am probat chestii, cumpărat chestii, ne-am plictisit de moarte şi am obosit rău. Numa din cauza lu' Dovle :-)

Aşa... deci mi-am luat o pereche de pantaloni de la copii, mărime medie... pentru că mi-s buni rău peste tot doar că sunt vreo 2" mai mici la lungime, şi mie mi s-au părut mişto ş-aşa. Şi Denisa şi-a luat o bluză cu ciucurei :-) Şi alte chestii care sunt pe noi în pozele ce urmează.

O nouă Stea

Deşi stea parcă însemna ceva frumos numai pe când eram mai mici, azi e un fel de metaforă terfelită prin praf şi făcută comună.

Oricum, e frumos: Alexandrina, şi mi-a adus aminte de casă, sau ceea ce eu romantic îmi aduc aminte a fi ACASĂ, deşi ştiu că realul este departe de imaginea desenată în sufletul meu.

Mersi lui Dorin pentru că a împărţit descoperirea lui cu mine.

Vineri

Astăzi n-am să zic nimic. Dar mi-am făcut blog şi acum adaug mesaje în trecut, ca să recuperez.