E oficial, Elveţia

Începând cu 2 ianuarie mă mut în Elveţia... după lupte seculare ce au durat un an. Adevărul este că de când am venit aici, ba chiar de dinainte să ajung, am vrut să mă mut înapoi în Europa. Şederea mea în state nu a fost mai deloc o experienţă plăcută, ci mai degrabă doar dureri de cap şi... probleme.

Cred că dacă mai stăteam reuşeam să mă obişnuiesc în cele din urmă, dar a locui într-o lume doar obişnuit cu ea, m-ar fi consumat încet şi sigur. De altfel m-a şi consumat încet şi sigur.

Şi totuşi acum că a venit momentul plecării descopăr că sunt oameni şi lucruri care or să îmi lipsească, dar m-am săturat să am viaţa pe pauză şi vreau un nou început, şi vreau acasă în Europa.

Farewell, Dinner, Games

Dacă ar fi să caut partea pozitivă a lucrurilor, atunci este că acum ştiu ce înseamnă să fii european, şi ştiu că deşi românii sunt educaţi că trăiesc în ultima ţară de pe lume, românii sunt fără doar şi poate europeni, mult mai asemănatori cu germanii/francezii şi alţi europeni decât mi-aş fi imaginat vreodată.

Am întâlnit foarte mulţi oameni, din foarte multe locuri din lume, de unele nici nu am auzit înainte şi ăsta a fost cel mai plăcut aspect al excursiei mele în state. Şi concluzia este: dacă ştii să citeşti, ai o casă în care să locuieşti, şi poţi să mergi pe stradă fără ca nici măcar să îţi imaginezi că ai putea să sfârşeşti împuşcat deja trăieşti mult mai bine decât mulţi din "restul de lume".

Eh, măcar de ar învăţa românii să îşi aprecieze cultura şi ţara la adevărata valoare, şi de ar înceta să se autodenigreze, şi mai ales, de ar înceta importul de incultură americană, care n-o să ducă la nimic bun.