Ziua mea, Alpii, un Ghețar și Jacuzzi

Veni și ziua mea... iar. De data asta a fost o surpriză aranjată de Denisa.

Și uite așa am ajuns la cel mai mare ghețar din europa. Și a fost super. Am făcut asa:

• hike pe crestele munților de langă ghețari pe la vreo 2900m - am zis că nu mai scap, cum mie nu prea îmi plac înălțimile și diferența de aer se simte chiar tare deși sunt numai 400m față de Bucegi unde mergi și n-ai nimic... Oricum când am ajuns la sfârșit m-am simțit excelent și ușurat: "AM SCĂPAT!!!!" :-)
  
• a doua zi am fost rupți așa că am mers numai cu gondole și telecabine
  
• și seara a fost seară de relax. Jacuzzi și hidromasaje, și saună, și iar jacuzzi... dar asta nu e tot. Jacuzzi cu tot hotelul la care am stat era la 2500m, într-o cameră cu trei pereți de sticlă prin care vedeai alpii... eeeeehhhh... Mai bine uitați-vă aici, mă tot chinui să explic eu:
  
• Și am mâncat cel mai bun desert din viața mea... sublim! O cremă de ciocolată (chocolate moss) cu cremă de vanilie/brânză dulce... moaica mia! Și da, știu că după ce mergi pe munte mâncarea pare mai bună, dar nu e asta, desertul ăla a fost excelent. Am lins farfuria, fără glumă :-)
  

Și restul de poze sunt aici:

Aletsch Glacier, CH

Zürich Fäscht!

A fost sărbătoarea Zürich-ului... IHA!

Adică o sărbătoare ce se ține doar o dată la 3 sau 4 ani! și la care participă peste 2 milioane de oameni și la care sunt cele mai grandioase focuri de artificii pe care le vede Zürich-ul... și noi :-)

Dar mai întâi a fost zi. Şi în timpul zilei: Carnavaleeeeelelelelee!

Şi da, am ameţit, dar nu să mi se facă rău. Şi da, este de fapt un experiment de cum se comportă oamenii în medii cu forţe centrifuge mari, făcut pe nebuni care dau şi bani să participe.

Și apoi a fost seară. Şi seara: Artificiiiii!


Ce ne-am mai distrat :-) A fost chiar fain.

Și închei cu o poză cu Zürich într-o după-amiază de festival, care îmi place tare, tare.

Junii din Zuerich

Acum o lună (pe 18 aprilie) a fost în Zuerich festivalul ce sărbătorește sfârșitul iernii. Un fel de Juni de la noi (cel puțin de prin Brașov, nu știu dacă în alte orașe se ține).

Ce se întâmplă este că fiecare breaslă din cantonul Zuerich vine îmbrăcată într-un anume costum, cu simbolurile proprii și defilează pe străzile principale din Zuerich. Parada dureză destul de mult și se încheie cu arderea unui om imens de zăpadă, care stă în vârful unei claie mari de fân. Și gata, iarna trece :-)

Și fericirea copiilor, toți aduc câte ceva cu ei, fie și doar bomboane și le împart spectatorilor. Un pahar de vin din producție proprie :-), un biscuit, o bomboană, o pâine coaptă chiar în timpul defilării... etc. Frumos, frumos!

Am asistat la facerea Artei

Loreena McKennitt a fost în Zurich. Concertul a fost unic. Nu a fost doar vocea Loreenei care, cum bine spune și ea "vocea este instrumentul muzical ultim", a fost o combinație unică de mari artiști toți laolaltă pe aceeași scenă, toți facând artă într-un mod unic, fiecare la instrumentul său, combinându-se în ceva mult mai măreț decât suma lor.

Altfel spus, cred că a fost printre singurele ocazii de până acum din viața mea în care am asistat la facerea artei. Nu cu transpirație, nu cu chinurile facerii, nu cu sila ci frumos, pur, simplu, ca și când venea totul de la sine. Nu știu cine, mare poet spunea că "arta este 99% transpirație și 1% inspirație". Ideea mi-a repugnat întotdeauna, arta care s-a chinuit în 99% transpirație să iasă poartă cicatricile nașterii grele toată viața ei. Nu și la Loreena. Vocea e vocea ei naturală, nu îi vezi muschii gâtului încordându-se când cântă, nu îi vezi fața chinuindu-se să vocalizeze, totul vine de la sine, cântă cu zâmbetul pe buze, ca și când cântatul e cel mai natural lucru pe care ea îl face.

Și la fel toți artiștii care au acompaniat-o. Cântau și râdeau, cântau și simțeau, cântau și erau ei simpli, uimitor de naturali. Nu mai am cuvinte...

Zuerich Zoo

La Zoo! (... cu Dorin) :-)

Zoo, Zuerich - CH

Ghețurile permanente din Titlis, Elvetia

O altă minune Elvețiană, și e cam oficial: Îmi place Elveția! Chiar mult. :-)

În Engelberg, care e undeva în centrul Elveției, pe la vreo 3000 de metrii este gheață permanentă. Încă mai este, deși ghețarul s-a retras mai mult de jumătate din cât era in 1970. Este o minune.

Chiar mă gândeam că nu prea am văzut eu minuni facute de mâna omului, dar am văzut minuni naturale pe cale de dispariție de mâna omului. Dar asta pentru alte cugetări, acum să vă povestesc despre ghețar.

Ghețarul din Titlis are 30m grosime și curge la vale cu 15m pe an. Practic este un ghețar ce se formează și curge la vale non-stop. Din 10m de zăpadă căzută în vârful muntelui, se formează cam un metru de ghețar.

Elvețienii au săpat în gheață o peșteră ca să îl poți vizita pe dinăuntru. Este uimitor să vezi gheața de dinăuntru. Aspecte interesante despre culoarea gheții:

• gheața este de un albastru curat doar dacă gheața este pură si compactă.
  
• este albă dacă a prins multe bule de aer în interior
  
• este galbenă! sau are straturi galbene dacă face parte din stratul de zapadă din anii în care vântul a fost suficient de puternic să aducă nisip din Sahara!!!
  

Eh și iată că am ajuns și la peste 3mii de metrii! Drumul a fost cam așa:

• tren din Zuerich până în Luzern. (~500m alt.)
  
• tren din Luzern până în Engelberg, un tren incredibil care urcă o pantă de ~40°. (~1000m alt.)
  
• în Engelberg suntem practic la baza muntelui, și urcăm cu gondola până la 1800m și apoi cu cabina până la 3040m. Deci practic urci deodată 2000m diferență de nivel, și vreau să zic că deja se simte, chiar când am ajuns am urcat niște scări și... după câteva trepte mă simțeam super obosit și aproape m-a luat cu amețeli așa că am făcut un popas :-)
  

Poze și film:

Titlis Glacier, Engelberg - CH

Vizită la cascadele Rinului

...care sunt cele mai mari cascade din Europa și care sunt aci în Elveția la o aruncătură de băț de Zurich. Este... impresionant!

Mi-a plăcut foarte mult. Adică ne-a plăcut tuturor celor implicați foarte mult :-) Ce să mai zic, decât că pozele și filmul de mai jos reflectă în mică parte cât de imensă e cascada și cât debit de apă are. Te face să te simți mic, mic.

Poze și film:

Rhine Falls, Schaffhausen CH

Ştiri

• Ne-am mutat în noul nostru apartament din Zuerich. O să pun poze în curând, vreau să zic că a fost foarte scump să luăm iarăşi mobilă şi tot ce ne trebuie.
  
  
• Denisa e în ţară pentru trei săptămâni.
  
  
• O să vin şi eu pentru o săptămână pe la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie.
  
  
• Mi-am luat telefon mobil (şi am făcut pozele de mai jos cu el :-)
  
  
• Am fost la un spectacol superb pe gheaţă: Art on Ice şi am văzut cei mai buni patinatori din lume practic: Evgeny Plushenko, Stéphane Lambiel, Elena Bereznaya/ Anton Sikharulidze, Tatiana Totmianina / Maxim Marinin, Philippe Candeloro.
  
  
  
• Am cumpărat un apartament în Braşov, deci avem o "căsuţă" unde să stăm când venim pe acasă.
  
  
• Şi pentru că sunt câteva lucruri pe lumea asta care chiar nu mă lasă indiferent, am mai pornit un blog pe care comentez despre evenimente mondene, că altceva nu ştiu a face ;-)
  http://mycontemporary.blogspot.com
  

Zuerich, am ajuns

Prima mea reacţie după ce am ajuns: "parcă am fost eliberat din închisoare şi am respirat din nou aer liber (european)".

Pe scurt: tramvai, trolee, oameni pe străzi, curăţenie pe străzi, cultură, afişuri cu spectacole, oameni educaţi, arhitectură, muzee, adică civilizaţie (?) :-), libertate de exprimare, lipsă de religii şi concepte fundamentaliste fals creştine, oameni necăsătoriţi ;-), lucruri de calitate de vânzare, etc.

Şi apoi munţi şi aer de munte într-un oraş de munte... ca acasă.

Şi poze de primă impresie zuerichiană :-)

Zuerich, First Impressions