România

Am fost pe acasă şi mi-a plăcut să îmi vad din prieteni şi familie. Vizita a fost scurtă şi scopul a fost reînoirea paşaportului.

Şi câteva gânduri din jurnalul de călătorie:

• o mizerie cruntă, tot drumul de la Bucureşti până la Braşov
  
• românii sunt în stare să cureţe foarte bine şi profesional străzi şi toalete, sau să culeagă căpşuni de dimineaţa până seara pe meleaguri străine, dar la ei acasă nu, la ei acasă aruncă pungi şi bidoane pe marginea căii ferate
  
• eram vreo 10 oameni în vagonul săgetei CFR, din care cel puţin 5 s-au întins să pună "ceva" în poşeta controlorului, care întâmplător avea ceva de căutat prin poşeta lui în momentul în care se apropia de ... unii. Pe când estimaţi voi că săgeata o să fie închisă din ineficienţă financiară şi respectivul controlor şomer?
  
• Braşovul e un şantier gigantic.
  
• nu m-am dus pe deal, avertizat că ce o să găsesc acolo nu mai e natură ci groapă de gunoi. Cum am văzut destule gunoaie, am evitat să merg.
  
• oameni trişti, lipsiţi de perspective.
  
• dar... e acasă
  

Am asistat la facerea Artei

Loreena McKennitt a fost în Zurich. Concertul a fost unic. Nu a fost doar vocea Loreenei care, cum bine spune și ea "vocea este instrumentul muzical ultim", a fost o combinație unică de mari artiști toți laolaltă pe aceeași scenă, toți facând artă într-un mod unic, fiecare la instrumentul său, combinându-se în ceva mult mai măreț decât suma lor.

Altfel spus, cred că a fost printre singurele ocazii de până acum din viața mea în care am asistat la facerea artei. Nu cu transpirație, nu cu chinurile facerii, nu cu sila ci frumos, pur, simplu, ca și când venea totul de la sine. Nu știu cine, mare poet spunea că "arta este 99% transpirație și 1% inspirație". Ideea mi-a repugnat întotdeauna, arta care s-a chinuit în 99% transpirație să iasă poartă cicatricile nașterii grele toată viața ei. Nu și la Loreena. Vocea e vocea ei naturală, nu îi vezi muschii gâtului încordându-se când cântă, nu îi vezi fața chinuindu-se să vocalizeze, totul vine de la sine, cântă cu zâmbetul pe buze, ca și când cântatul e cel mai natural lucru pe care ea îl face.

Și la fel toți artiștii care au acompaniat-o. Cântau și râdeau, cântau și simțeau, cântau și erau ei simpli, uimitor de naturali. Nu mai am cuvinte...

Zuerich Zoo

La Zoo! (... cu Dorin) :-)

Zoo, Zuerich - CH

Ghețurile permanente din Titlis, Elvetia

O altă minune Elvețiană, și e cam oficial: Îmi place Elveția! Chiar mult. :-)

În Engelberg, care e undeva în centrul Elveției, pe la vreo 3000 de metrii este gheață permanentă. Încă mai este, deși ghețarul s-a retras mai mult de jumătate din cât era in 1970. Este o minune.

Chiar mă gândeam că nu prea am văzut eu minuni facute de mâna omului, dar am văzut minuni naturale pe cale de dispariție de mâna omului. Dar asta pentru alte cugetări, acum să vă povestesc despre ghețar.

Ghețarul din Titlis are 30m grosime și curge la vale cu 15m pe an. Practic este un ghețar ce se formează și curge la vale non-stop. Din 10m de zăpadă căzută în vârful muntelui, se formează cam un metru de ghețar.

Elvețienii au săpat în gheață o peșteră ca să îl poți vizita pe dinăuntru. Este uimitor să vezi gheața de dinăuntru. Aspecte interesante despre culoarea gheții:

• gheața este de un albastru curat doar dacă gheața este pură si compactă.
  
• este albă dacă a prins multe bule de aer în interior
  
• este galbenă! sau are straturi galbene dacă face parte din stratul de zapadă din anii în care vântul a fost suficient de puternic să aducă nisip din Sahara!!!
  

Eh și iată că am ajuns și la peste 3mii de metrii! Drumul a fost cam așa:

• tren din Zuerich până în Luzern. (~500m alt.)
  
• tren din Luzern până în Engelberg, un tren incredibil care urcă o pantă de ~40°. (~1000m alt.)
  
• în Engelberg suntem practic la baza muntelui, și urcăm cu gondola până la 1800m și apoi cu cabina până la 3040m. Deci practic urci deodată 2000m diferență de nivel, și vreau să zic că deja se simte, chiar când am ajuns am urcat niște scări și... după câteva trepte mă simțeam super obosit și aproape m-a luat cu amețeli așa că am făcut un popas :-)
  

Poze și film:

Titlis Glacier, Engelberg - CH

Vizită la cascadele Rinului

...care sunt cele mai mari cascade din Europa și care sunt aci în Elveția la o aruncătură de băț de Zurich. Este... impresionant!

Mi-a plăcut foarte mult. Adică ne-a plăcut tuturor celor implicați foarte mult :-) Ce să mai zic, decât că pozele și filmul de mai jos reflectă în mică parte cât de imensă e cascada și cât debit de apă are. Te face să te simți mic, mic.

Poze și film:

Rhine Falls, Schaffhausen CH