Şi câteva gânduri din jurnalul de călătorie:
- o mizerie cruntă, tot drumul de la Bucureşti până la Braşov
- românii sunt în stare să cureţe foarte bine şi profesional străzi şi toalete, sau să culeagă căpşuni de dimineaţa până seara pe meleaguri străine, dar la ei acasă nu, la ei acasă aruncă pungi şi bidoane pe marginea căii ferate
- eram vreo 10 oameni în vagonul săgetei CFR, din care cel puţin 5 s-au întins să pună "ceva" în poşeta controlorului, care întâmplător avea ceva de căutat prin poşeta lui în momentul în care se apropia de ... unii. Pe când estimaţi voi că săgeata o să fie închisă din ineficienţă financiară şi respectivul controlor şomer?
- Braşovul e un şantier gigantic.
- nu m-am dus pe deal, avertizat că ce o să găsesc acolo nu mai e natură ci groapă de gunoi. Cum am văzut destule gunoaie, am evitat să merg.
- oameni trişti, lipsiţi de perspective.
- dar... e acasă
da n-ai pus poze... :)
ReplyDeleteAm avut aparatul cu mine, dar n-am făcut nici o poză. Nu știu de ce... nu mi-a venit cred :-)
ReplyDeletecomentarii la comentarii:
ReplyDeletesi noua (mie cel putin) ne'a placut sa ne revedem prietenul chiar daca vizita a fost scurta :)
mizeria aia pt noi e la fel ca si pana acum dar tu venind dintr'o elvetie sensibil mai curata probabil contrastul e mai evident pt tine
romanii sunt in stare sa faca orice la modul foarte bine dar le cam lipseste educatia.oricum sa nu generalizam nu toti romanii arunca gunoaie in locuri necorespunzatoare
tu care ai vazut asta ce ai facut? ti'ai vazut mai departe de privit pe geamul de langa tine, nu? :)
intreaga Romanie este un santier gigantic :)
eu merg pe deal cel putin o data pe luna si situatia nu este chiar atat de dramatica, este chiar mult mai bine raportat la anul trecut de ex
da, sunt destui oameni tristi pe aici
si da, e acasa :D
Un secol de nesimtire
ReplyDelete14 Aprilie 2007
Dollores Benezic
Dupa 100 de ani de la primele scrieri despre caracterul romanilor, suntem tot mitocani. Acum asteptam salvarea de la UE.
Suntem nesimtiti, nervosi, agresivi, artagosi, dar le punem pe toate pe seama stresului.
El si viata asta, care pare o tranzitie fara sfarsit, sunt de vina, carevasazica, pentru lipsa de respect, marlania la volan, viclenia cu care „ne descurcam in viata” si tot setul de „valori” ce ne calauzeste prin Romania moderna.
Toti venim din strainatate imbatati de spiritul civilizatiei occidentale, ne lamentam ca nu traim si noi intr-o tara normala, amintind, cu dispret superior, ca romanii sunt mitocani si pungasi incurabili, ca nu sunt in stare sa respecte normele de civilizatie decat atunci cand pleaca afara.
Ne lovim zilnic de toate astea, in tramvai, pe sosele, la ghiseele institutiilor publice, in spitale, ba le vedem si la televizor.
Ne place sa credem ca nu suntem de vina, ca totul este din cauza mostenirii comunismului, ca azi nu se mai face scoala ca altadata, ca nimic nu mai e cum a fost si ca tanara generatie a luat-o razna deoarece familia in sine se afla in criza, iar modelele publice sunt de fapt antimodele.
Speranta nu se intrevede nicaieri si nu gasim resorturi nici in noi insine sa fim mai buni, pentru ca „in lumea de azi, daca esti bun, esti prost!”.
Singura solutie la indemana in ultima vreme pare emigrarea, pentru ca nici celebra formula de refulare „m-am saturat de Romania!” nu ne mai ofera vreo satisfactie.
Cine sa fie de vina pentru lipsa de caracter a romanilor si ce ne facem totusi ca s-o corijam, la 100 de ani de la aparitia primelor scrieri care ne-au „prins” slabiciunile?
[...]
Ei, articolul e mult mai lung. Ceea ce ne intereseaza:
Poate nu ar fi trebuit sa te opresti la Brasov. Incearca sa mergi mai departe, sa zicem la Targu Mures. Unde paradoxal, conducatorii auto se opresc sa dea prioritate pietonilor, unde cand intri in magazine te intreaba omul "ce doriti ? poftim/tesik?"
Unde ma credeti sau nu e curat, si strazile sunt mai mult decat acceptabil asfaltate.
Samd samd.
Si iti mai spun ceva, stimabile, durerile tranzitiei sunt mai mult msau mai putin dureri ale (re)facerii. Este o lume cu totul diferita fata de cele pe care poate le-ai vazut, si cu care intr-o anumita masura ai interactionat.
Mai avem mult de lucru pana la a fi la inaltimea asteptarilor "occidentale". Si chiar si ale unora din noi.
Dar constiinta este importanta. Nu este suficient sa vezi ce e in alte parti, sa compari si eventual sa constati. Critica pasiva este frectie la picior de lemn.
E de dat o mana de ajutor.
Magister dixit.
PS: Scuze de prolixitate, dar era interesant articolul si mi-a dat de gandit pe alocuri.
Mi-a placut... "Hironicus Boss"
ReplyDelete> PS: Scuze de prolixitate, dar era interesant articolul si mi-a dat de gandit pe alocuri.
Mai mult nici nu mi-am propus.
Comentariul îmi aduce aminte de ceva ce mă bătea gândul să fac mai demult... şi anume să sap după impresiile mele de pe alte meleaguri şi să le republic. Picante ar fi cele americane care au înconjurat globul prin diaspora română... extrem de jignită de carenţele societăţii americane. De ce? De români! :)
Dragă Hironicus, dă-mi însă voie să nu cred în utopia românească de la Târgul Mureş. În schimb te invit la o şedere mai îndelungată în orice altă parte a lumii decât România, şi te invit să cugeţi şi să reflectezi asupra trăirilor pe care le vei avea la întoarcere, în aeroport, la primele semne de români şi română.
Cu bine! Şi să nu uităm şi după cum am spus: "e acasă".