Dorin îmi propune o leapşă. Nu prea cred în asemenea chestii, dar te fac să scrii pe blog când n-ai nimic interesant de zis.
Deci piese instrumentale favorite, incredibil de greu de găsit:
Şi ar mai fi, dar îmi e foarte greu să găsesc preferinţele mele pe net. De obicei ascult şi îmi place ceva, ce aud odată, din întamplare, pe fundalul unui film, pe la radio, pe la alţii... şi apoi caut şi caut cine a cântat acele 3 sunete de mi-au atras atenţia :) Şi în cazurile fericite le găsesc.
Nu prea am clasică în top pentru că nu prea ascult clasică. E foarte multă muzică clasică ce îmi place, dar nu intră neapărat în favorite. Dar... îmi place la nebunie: mai întăi vioara (tristă sau jucăuşă, cum e ea) şi apoi pianul. Dar nu numai, sunt atâtea instrumente şi sunete superbe pe lumea asta şi de la atâtea civilizaţii şi culturi. De ex. Tan Dun - In the Chess Court. Deşi nu ştiu pe unde să o găsiţi.
December 15, 2008
December 10, 2008
Said in the '70s... to no effect?
We will see how very important it is to bring about, in the human mind, the radical revolution. The crisis is a crisis in consciousness. A crisis that cannot, anymore, accept the old norms, the old patterns, the ancient traditions. And, considering what the world is now, with all the misery, conflict, destructive brutality, aggression, and so on… Man is still as he was. Is still brutal, violent, aggressive, acquisitive, competitive. And, he’s built a society along these lines.
J. Krishnamurti
Perhaps more than 30 years after these words were spoken I sent them to most of my friends in the form of a video. Some fell asleep on it in the first minute. Some didn't find the time for it, considering the demands of modern life. And in my opinion, all are cases of the omnipresent ADD of the modern man.
I (used to) enjoy sharing and discussing matters of the life. Yet now, my rare occasions of a discussion resembles web surfing. My conversation partner reads through my words and before I could finish my statement follows the links in a word. In less than a minute we're talking about completely different subjects. But just like web surfing, we both have the vague impression that somehow the conversation is still linked to the "home page" we've left of.
EDIT: Initially I didn't want to post the videos just to make it more entertaining to search and find it, for the easily distracted :-)
September 8, 2008
Farming
Farm·ing
a.
Pertaining to agriculture; devoted to, adapted to, or engaged in, farming; as, farming tools; farming land; a farming community.
Farm·ing
n.
The business of cultivating land.
Or so Webster's Dictionary says. I think I have a vague memory of that. But I am not sure. Think I might have met a farmer once, and he was doing exactly that, but it was early in my childhood and my memory wasn't well formed.
Farming is the killing of monsters for the purpose of gathering items, experience, gold, Faction, or promotion points and is considered to be one of the quickest and easiest ways to amass wealth.
Ah, now that sounds more familiar. You learn more about it here.
So yes, I do like playing video games and I happen to play Guild Wars, why that and not something else is besides the point (they're all the same). Now let's go back to the dictionary again:
game
n.
An activity providing entertainment or amusement; a pastime: party games; word games.
So... who exactly was the sick mind behind the idea of "farming" in video games? I can imagine the following discussion in a team developing games:
"- Oh shit! We worked 5 years on this game and the test users finished it in 10 hours! What do we do? What do we do?"
" - Oh well... we can't provide new content, that would actually mean working to make the game interesting and exciting. And even if we did that for a month or two, we definitively don't want to do that for the next two years! I mean that would mean us really working on the thing!"
" - Yeah, but what to keep our players busy with while we monthly take money out of their accounts for doing nothing?"
" - Well... I know! We can make them like work!"
" - Work?"
" - Yeah, you know like when you have a daily job and you have to go mine for ore or something."
" - Hmmm... mine for ore. So we just put some ore mines here and there... oh I have an even greater idea make the mining succeed or fail randomly! I mean it's not like a real miner in a mine, though some of them were dying weren't they?"
" - Yeah, that's a great idea! If we make mining to give in return random items and the cool ones will be rare I bet players will just mine forever hoping to get the rare items. I mean you know hope dies last!"
" - Excellent! That should keep many busy, but how about those that don't like mining?"
" - Oh well... make them farm!"
Brilliant, just brilliant. From game "an activity providing entertainment or amusement" to "mining and farming". Brilliant I tell you. No one would ever want to farm or mine in RL (that is Real Life) but they would all do it online! As if the modern man has so much free time and his job is not "job" enough, so we need to give modern man another "job" for the spare time.
WTF? Really! WTF are you people doing? WTF are you gamers doing? Farming? And WTF are you game developers doing? Throwing work at people and *charging* them for working??? And making millions while at it?
I want a *game* I am *not* looking for a job! And I find mining and farming to be crappy jobs even if i was looking for one.
August 13, 2008
Încă un an!
Am mai îmbătrânit... acadicătelea.
Azi plănuiesc să dorm... dar mâine la muncă.
Mersi de urări tuturor.
PS: Până acu am frecat la un cuptor murdar (mă dor mâinile), că dacă încercam să fac ceva ieşea fum. Poate mai încolo reuşesc să şi coc ceva :) Hmm nu prea pare a fi ziua ideală...
July 6, 2008
D-ale casei
Din crăciun în... iulie.
Se pare că atât de des scriu eu pe blog. Noh ce am mai făcut.
Păi de crăciun şi revelion am fost într-o generoasă vacanţă acasă de 3 săptămâni. Acum că a trecut juma de an de atunci îmi pare puţin rău de zilele mele preţioase de concediu, pentru că mai am doar vreo săptămână anul ăsta şi aia o iau de crăciun. Ironic.
Apoi au venit ceva zile libere de paştele catolic. Între timp nu am făcut nimic decât muncă. Frumoasă şi neliniştită muncă. Şi de acest paşte catolic ne-am decis noi să mergem în Paris, conform cerinţelor de sus venite (adică maică-mea).
Poze
Aşa că ne-am mutat într-o cămăruţă cu pereţi roz de câţiva metri pătraţi doar... dar boemă, pitorească şi poeată... pentru zece zile... şi în Paris. Cămăruţa noastră avea din ea tăiat un colţ in care era o baie, chiar super interesant... baie aşa oblică pe colţ.
În baie puteai sta în exact două poziţii:
- în picioare, cu duşul pornit sau periuţa de dinţi în mână, sau ambele şi
- pe tron, cu duşul oprit.
Binenţeles că în ambele cazuri mâinile trebuiau ţinute lângă corp, şi sunt foarte sigur că oameni de dimensiuni la tricou mai mari ca a mea (M) ar fi avut probleme să încapă de la bun încput în cilindrul vertical cu întrebuinţare multiplă.
Maică-mea n-a avut baie în camera ei, numai o chiuvetă, deci nimic interesant de povestit. Şi ştiţi ce? Până la urmă mie mi-a placut chestia asta destul de tare, pentru că era în cartierul boem (roşu) al Parisului... care nu doarme niciodată da ţipă şi comentează şi bea... şi trăieşte.
Şi asta îmi aduce aminte de puritanismul român pe care l-am moştenit, trebe domnle ca străzile să fie curate, totul să fie în ordine şi disciplină, nimic ieşit din comun şi bun simţ şi etc. Ei bine nu prea mai sunt fanul acestei manifestări de viaţă. Şi ce dacă erau şi artişti şi prostitoate şi beţivi şi naivi pe acolo? Foarte frumos, fiecare are dreptul să existe, mi-a plăcut culoarea, zău.
În rest, Parisul ca întotdeauna: vreme în martie mizerabilă, grindină şi d-astea. Dar frumos, viu, plin de cultură, oameni de toate naţiile, divers, boem... aaa şi ciurda de turişti americani idioţi tot acolo e.
Apoi a venit paştele nostru. Nu am făcut mare lucru, decât un cozonac monstru care a crescut de două ori cât tava şi s-a rupt în douâ (în timpul coacerii) şi o pască ce a avut cam aceeaşi soartă doar că a murdărit tot cuptorul cu brânză mai întăi. Pasca a ajuns la gunoi, cozonacu era totuşi mâncabil.
Următoarea noastră peripeţie, din ce memorii mai am (că vârsta mă ajunge :)... a fost vizita în Heidelberg la Elena. Frumos oraş, seamănă cu Braşovul: arhitectură neamţă, deluşoare, păduri, casteluri în ruină... Dar toate astea pălesc cu revelaţia pe care am avut-o la Elena: grădina!
Poze
E superb să ai o câsuţă, care are în spate o grădină în care poţi ieşi sa îţi mângâi picioarele libere pe iarba verde şi gâdilătoare. Vai... o minune. Cred că toată ziua aş sta în gradină... cu laptopul, dar în gradină. Excelent.
Îmi place apartamentul în care stau, dar ăsta ar fi motiv de mutat... cine ştie, poate chiar ne decidem de trecem la casă şi grădină.
La început de iunie, iar în ţară. Cu oprire la dus în Budapesta, şi la întors escală în Viena. Şi da, am venit cu trenul.. şi da... chiar am dormit pe tren, mai ales la întoarcere, după ce eram frânt de oboseală de la concediu. Nu e chiar aşa de râu, dar e tare scump.
Budapesta e un oraş frumuşel, dar est european. Şi cu trenu se vede aşa trecerea de la vest la est foarte clar. Pleci din Zurich, totul aranjat frumos. Ajungi Austria... OK. Ajungi Viena, treci... încep să apară sticlele, peturile pe lângă şina de tren, gropile în asflat. Şi în cele din urmă intri în românia, trenul pune frână bruscă, merge cu nici un metru pe oră mai mult decat vreo 50km/h, şi se opreşte în câmp cu orele. Pentru că avem câmpuri tare frumoase ce trebuie admirate :)
Poze
Maris şi Mihaela s-au căsătorit, şi eu am fost la prima nuntă (cum pe a noastră nu am ţinut-o încă). A fost frumos, şi mi-au placut Marius şi Miha... şi nu am mai stat de foarte mult timp la taclale şi dans cu oamenii cu care am petrecut acolo, deci a fost numai bine.
Poze
Deşi nu pot să îl înteleg pe Marius de ce şi-a cumpărat unealta dracului (televizor adică). Trebea să îşi cumpere pat cu hidro-masaj, zău. :D
Apoi iar rutină, apoi mi-am luat poiector hd, apoi mi-am luat ecran de proiector (2.70m X 1.30m), apoi mi-am luat PlayStation3, apoi mi-am luat filme BlueRay (highdefinition) şi apoi am dat în sfârşit play (după săptămâni de cumpăraturi şi montaj, şi câteva mii de euro)... şi am rămas şi eu şi Denisa gură cască, căzând aşa în derivă cumva pe canapea, uitând tot ce făceam la momentul respectiv. E superb. Acum când mă duc la cinema sunt nemulţumit de calitatea imaginii, pentru că nu e hd... zău, se vede supernaşpa la cinema!
Iar acum, chiar acum când scriu sunt în tren în drum spre Koeln, unde mergem la un concert în aer liber pentru a o asculta încă o dată pe Loreena McKennitt. Superbă muzicâ! Şi cum de scriu? Păi îs cu laptopul după mine şi n-am ce face, mă plictisesc pe tren... uite de ce mai scriu şi eu pe blog... zău :)
Să sperăm că data viitoare când scriu o sa fie înainte de Crăciun, căci prin ţară nu prea mai avem planuri să venim în curând (următorul an). Mai schimbâm direcţia de vacanţă şi către alte ţâri.
PS: Sunt in urmă cu pozele, o să mai adaug... in timp :)
Se pare că atât de des scriu eu pe blog. Noh ce am mai făcut.
Păi de crăciun şi revelion am fost într-o generoasă vacanţă acasă de 3 săptămâni. Acum că a trecut juma de an de atunci îmi pare puţin rău de zilele mele preţioase de concediu, pentru că mai am doar vreo săptămână anul ăsta şi aia o iau de crăciun. Ironic.
Apoi au venit ceva zile libere de paştele catolic. Între timp nu am făcut nimic decât muncă. Frumoasă şi neliniştită muncă. Şi de acest paşte catolic ne-am decis noi să mergem în Paris, conform cerinţelor de sus venite (adică maică-mea).
Poze
Aşa că ne-am mutat într-o cămăruţă cu pereţi roz de câţiva metri pătraţi doar... dar boemă, pitorească şi poeată... pentru zece zile... şi în Paris. Cămăruţa noastră avea din ea tăiat un colţ in care era o baie, chiar super interesant... baie aşa oblică pe colţ.
În baie puteai sta în exact două poziţii:
- în picioare, cu duşul pornit sau periuţa de dinţi în mână, sau ambele şi
- pe tron, cu duşul oprit.
Binenţeles că în ambele cazuri mâinile trebuiau ţinute lângă corp, şi sunt foarte sigur că oameni de dimensiuni la tricou mai mari ca a mea (M) ar fi avut probleme să încapă de la bun încput în cilindrul vertical cu întrebuinţare multiplă.
Maică-mea n-a avut baie în camera ei, numai o chiuvetă, deci nimic interesant de povestit. Şi ştiţi ce? Până la urmă mie mi-a placut chestia asta destul de tare, pentru că era în cartierul boem (roşu) al Parisului... care nu doarme niciodată da ţipă şi comentează şi bea... şi trăieşte.
Şi asta îmi aduce aminte de puritanismul român pe care l-am moştenit, trebe domnle ca străzile să fie curate, totul să fie în ordine şi disciplină, nimic ieşit din comun şi bun simţ şi etc. Ei bine nu prea mai sunt fanul acestei manifestări de viaţă. Şi ce dacă erau şi artişti şi prostitoate şi beţivi şi naivi pe acolo? Foarte frumos, fiecare are dreptul să existe, mi-a plăcut culoarea, zău.
În rest, Parisul ca întotdeauna: vreme în martie mizerabilă, grindină şi d-astea. Dar frumos, viu, plin de cultură, oameni de toate naţiile, divers, boem... aaa şi ciurda de turişti americani idioţi tot acolo e.
Apoi a venit paştele nostru. Nu am făcut mare lucru, decât un cozonac monstru care a crescut de două ori cât tava şi s-a rupt în douâ (în timpul coacerii) şi o pască ce a avut cam aceeaşi soartă doar că a murdărit tot cuptorul cu brânză mai întăi. Pasca a ajuns la gunoi, cozonacu era totuşi mâncabil.
Următoarea noastră peripeţie, din ce memorii mai am (că vârsta mă ajunge :)... a fost vizita în Heidelberg la Elena. Frumos oraş, seamănă cu Braşovul: arhitectură neamţă, deluşoare, păduri, casteluri în ruină... Dar toate astea pălesc cu revelaţia pe care am avut-o la Elena: grădina!
Poze
E superb să ai o câsuţă, care are în spate o grădină în care poţi ieşi sa îţi mângâi picioarele libere pe iarba verde şi gâdilătoare. Vai... o minune. Cred că toată ziua aş sta în gradină... cu laptopul, dar în gradină. Excelent.
Îmi place apartamentul în care stau, dar ăsta ar fi motiv de mutat... cine ştie, poate chiar ne decidem de trecem la casă şi grădină.
La început de iunie, iar în ţară. Cu oprire la dus în Budapesta, şi la întors escală în Viena. Şi da, am venit cu trenul.. şi da... chiar am dormit pe tren, mai ales la întoarcere, după ce eram frânt de oboseală de la concediu. Nu e chiar aşa de râu, dar e tare scump.
Budapesta e un oraş frumuşel, dar est european. Şi cu trenu se vede aşa trecerea de la vest la est foarte clar. Pleci din Zurich, totul aranjat frumos. Ajungi Austria... OK. Ajungi Viena, treci... încep să apară sticlele, peturile pe lângă şina de tren, gropile în asflat. Şi în cele din urmă intri în românia, trenul pune frână bruscă, merge cu nici un metru pe oră mai mult decat vreo 50km/h, şi se opreşte în câmp cu orele. Pentru că avem câmpuri tare frumoase ce trebuie admirate :)
Poze
Maris şi Mihaela s-au căsătorit, şi eu am fost la prima nuntă (cum pe a noastră nu am ţinut-o încă). A fost frumos, şi mi-au placut Marius şi Miha... şi nu am mai stat de foarte mult timp la taclale şi dans cu oamenii cu care am petrecut acolo, deci a fost numai bine.
Poze
Deşi nu pot să îl înteleg pe Marius de ce şi-a cumpărat unealta dracului (televizor adică). Trebea să îşi cumpere pat cu hidro-masaj, zău. :D
Apoi iar rutină, apoi mi-am luat poiector hd, apoi mi-am luat ecran de proiector (2.70m X 1.30m), apoi mi-am luat PlayStation3, apoi mi-am luat filme BlueRay (highdefinition) şi apoi am dat în sfârşit play (după săptămâni de cumpăraturi şi montaj, şi câteva mii de euro)... şi am rămas şi eu şi Denisa gură cască, căzând aşa în derivă cumva pe canapea, uitând tot ce făceam la momentul respectiv. E superb. Acum când mă duc la cinema sunt nemulţumit de calitatea imaginii, pentru că nu e hd... zău, se vede supernaşpa la cinema!
Iar acum, chiar acum când scriu sunt în tren în drum spre Koeln, unde mergem la un concert în aer liber pentru a o asculta încă o dată pe Loreena McKennitt. Superbă muzicâ! Şi cum de scriu? Păi îs cu laptopul după mine şi n-am ce face, mă plictisesc pe tren... uite de ce mai scriu şi eu pe blog... zău :)
Să sperăm că data viitoare când scriu o sa fie înainte de Crăciun, căci prin ţară nu prea mai avem planuri să venim în curând (următorul an). Mai schimbâm direcţia de vacanţă şi către alte ţâri.
PS: Sunt in urmă cu pozele, o să mai adaug... in timp :)
May 7, 2008
all things to do...
were done already.
So I am really bored. Sometimes. Most of the times. Maybe I am going into some middle age mood, though I am not officially that old. I just don't really find things interesting anymore. Like none at all. Not even a bit.
I find everything I do, and everything the others do... dull, boring and repetitive. Only that I have a better memory than others, and it bothers me more. Or that's how I like to explain it to myself. I wonder what others tell themselves to get over it. Anyway. So I am bored. And then I say to myself: "OK go dig up some old hobbies and try them". But I don't get too far.
So I used to like photography. I used to put care into any picture I ever took, try to find hidden things to the naked eye that the camera will augment and stuff. But in the end, the picture is much narrower than the real thing and I've spent like five minutes trying to get it (or fake it depending on what I'm trying there) and I forgot or lost my chance to actually live that thing. Like see it with my own two, you know?
Never mind, I usually catch up with the wonderful trips I'm taking and the wonderful things I've seen when I get back at home and look at my own pictures. Not to mention that there isn't any centimeter on this planet that hasn't been already photographed. So why bother? You'll find the centimeter you're pointing your camera at on the web anyway. Even better quality.
Oh, and then there is blogging. Like if photographing all centimeters of the planet was not enough. We want to also record and share all the crap anyone could ever produce. Textually for a change. Well I am bored of text and writing as well. All letters have been already used in all possible combinations. Like try to find a name for a new blog for an instance, that is the real challenge.
So how do our chances of originality in this world stand? Like anybody cares. We just need to forget fast enough and there we go, we reinvented originality. So I reckon the attention and memory span is going down in the modern world... this ain't going to be good for me.
Now back to work people.
So I am really bored. Sometimes. Most of the times. Maybe I am going into some middle age mood, though I am not officially that old. I just don't really find things interesting anymore. Like none at all. Not even a bit.
I find everything I do, and everything the others do... dull, boring and repetitive. Only that I have a better memory than others, and it bothers me more. Or that's how I like to explain it to myself. I wonder what others tell themselves to get over it. Anyway. So I am bored. And then I say to myself: "OK go dig up some old hobbies and try them". But I don't get too far.
So I used to like photography. I used to put care into any picture I ever took, try to find hidden things to the naked eye that the camera will augment and stuff. But in the end, the picture is much narrower than the real thing and I've spent like five minutes trying to get it (or fake it depending on what I'm trying there) and I forgot or lost my chance to actually live that thing. Like see it with my own two, you know?
Never mind, I usually catch up with the wonderful trips I'm taking and the wonderful things I've seen when I get back at home and look at my own pictures. Not to mention that there isn't any centimeter on this planet that hasn't been already photographed. So why bother? You'll find the centimeter you're pointing your camera at on the web anyway. Even better quality.
Oh, and then there is blogging. Like if photographing all centimeters of the planet was not enough. We want to also record and share all the crap anyone could ever produce. Textually for a change. Well I am bored of text and writing as well. All letters have been already used in all possible combinations. Like try to find a name for a new blog for an instance, that is the real challenge.
So how do our chances of originality in this world stand? Like anybody cares. We just need to forget fast enough and there we go, we reinvented originality. So I reckon the attention and memory span is going down in the modern world... this ain't going to be good for me.
Now back to work people.
March 6, 2008
I do believe in God
But...
People do!
And I don't trust people.
Specially people that "speak God's words".
God does not need people to speak for Him.
- God does not tell me my religion is the only "true" religion and the only way to reach Him.
- God does not tell me to be intolerant with other people believes.
- God does not tell me I should make everyone believe in what I believe.
- God does not tell me to be intolerant with other sexual orientations.
- God does not tell me we did not evolved from monkeys.
- God does not tell me I should ignore scientific facts.
- God does not tell me to blindly follow believes and give up my reasoning.
People do!
And I don't trust people.
Specially people that "speak God's words".
God does not need people to speak for Him.
February 13, 2008
Synergy
I wonder if our children will know Forests. Because you know a collection of trees does not make a Forest. There is so much a child can learn from the Forest.
January 25, 2008
When are you going to have... ?
A physical check?... No.
An eye check?... No.
A dental check?... No.
Time to rest and have fun?... No.
So, we went home for the holidays, we are still in our 20s and most of the people, some I cannot even call friends, some I cannot even call acquaintances asked us the same question: "When are you going to have kids?".
Wtf? I don't go to people I barely know to ask them that. I don't go to friends to ask them than either, what would I care? It's not like I am going to raise and educate their kid, or like they are doing me any personal favor by having one.
And I just don't get this. So if you get married that means you have to deliver... and I mean you have to, there is absolutely no other reason for getting married, is there!?
And I really don't understand this question. Maybe I am too pragmatic and plastic, but am I actually asked in which nights we choose to have sex and not use any contraceptive methods? Or what exactly does this question mean?
I can just imagine people planning like: "oh well, I want to deliver a kid around 26th of December, so minus 8 months and some weeks that would mean we have to start from around the middle-end of April... so oh boy, April is going to be a very exciting month. Can barely wait to tell my wife!"... Tada! ????
And you know what is freaking me out? I suspect some people actually do that.
But in case you have forgotten we are kind of like "one too many" on this planet. And since I am very much aware of this, here's my answer to "When are you going to have a kid?":
"When are you planning to die? So that you make some room."
PS: And if you want a kid and can't wait to get it, that's your problem... so get busy with your sexual partner (whoever that is)... and stop asking. Really, it's offensive and intrusive and none of your business.
An eye check?... No.
A dental check?... No.
Time to rest and have fun?... No.
So, we went home for the holidays, we are still in our 20s and most of the people, some I cannot even call friends, some I cannot even call acquaintances asked us the same question: "When are you going to have kids?".
Wtf? I don't go to people I barely know to ask them that. I don't go to friends to ask them than either, what would I care? It's not like I am going to raise and educate their kid, or like they are doing me any personal favor by having one.
And I just don't get this. So if you get married that means you have to deliver... and I mean you have to, there is absolutely no other reason for getting married, is there!?
And I really don't understand this question. Maybe I am too pragmatic and plastic, but am I actually asked in which nights we choose to have sex and not use any contraceptive methods? Or what exactly does this question mean?
I can just imagine people planning like: "oh well, I want to deliver a kid around 26th of December, so minus 8 months and some weeks that would mean we have to start from around the middle-end of April... so oh boy, April is going to be a very exciting month. Can barely wait to tell my wife!"... Tada! ????
And you know what is freaking me out? I suspect some people actually do that.
But in case you have forgotten we are kind of like "one too many" on this planet. And since I am very much aware of this, here's my answer to "When are you going to have a kid?":
"When are you planning to die? So that you make some room."
PS: And if you want a kid and can't wait to get it, that's your problem... so get busy with your sexual partner (whoever that is)... and stop asking. Really, it's offensive and intrusive and none of your business.
Subscribe to:
Posts (Atom)