D-ale casei

Din crăciun în... iulie.

Se pare că atât de des scriu eu pe blog. Noh ce am mai făcut.

Păi de crăciun şi revelion am fost într-o generoasă vacanţă acasă de 3 săptămâni. Acum că a trecut juma de an de atunci îmi pare puţin rău de zilele mele preţioase de concediu, pentru că mai am doar vreo săptămână anul ăsta şi aia o iau de crăciun. Ironic.

Apoi au venit ceva zile libere de paştele catolic. Între timp nu am făcut nimic decât muncă. Frumoasă şi neliniştită muncă. Şi de acest paşte catolic ne-am decis noi să mergem în Paris, conform cerinţelor de sus venite (adică maică-mea).

Poze

Aşa că ne-am mutat într-o cămăruţă cu pereţi roz de câţiva metri pătraţi doar... dar boemă, pitorească şi poeată... pentru zece zile... şi în Paris. Cămăruţa noastră avea din ea tăiat un colţ in care era o baie, chiar super interesant... baie aşa oblică pe colţ.

În baie puteai sta în exact două poziţii:
- în picioare, cu duşul pornit sau periuţa de dinţi în mână, sau ambele şi
- pe tron, cu duşul oprit.
Binenţeles că în ambele cazuri mâinile trebuiau ţinute lângă corp, şi sunt foarte sigur că oameni de dimensiuni la tricou mai mari ca a mea (M) ar fi avut probleme să încapă de la bun încput în cilindrul vertical cu întrebuinţare multiplă.

Maică-mea n-a avut baie în camera ei, numai o chiuvetă, deci nimic interesant de povestit. Şi ştiţi ce? Până la urmă mie mi-a placut chestia asta destul de tare, pentru că era în cartierul boem (roşu) al Parisului... care nu doarme niciodată da ţipă şi comentează şi bea... şi trăieşte.

Şi asta îmi aduce aminte de puritanismul român pe care l-am moştenit, trebe domnle ca străzile să fie curate, totul să fie în ordine şi disciplină, nimic ieşit din comun şi bun simţ şi etc. Ei bine nu prea mai sunt fanul acestei manifestări de viaţă. Şi ce dacă erau şi artişti şi prostitoate şi beţivi şi naivi pe acolo? Foarte frumos, fiecare are dreptul să existe, mi-a plăcut culoarea, zău.

În rest, Parisul ca întotdeauna: vreme în martie mizerabilă, grindină şi d-astea. Dar frumos, viu, plin de cultură, oameni de toate naţiile, divers, boem... aaa şi ciurda de turişti americani idioţi tot acolo e.

Apoi a venit paştele nostru. Nu am făcut mare lucru, decât un cozonac monstru care a crescut de două ori cât tava şi s-a rupt în douâ (în timpul coacerii) şi o pască ce a avut cam aceeaşi soartă doar că a murdărit tot cuptorul cu brânză mai întăi. Pasca a ajuns la gunoi, cozonacu era totuşi mâncabil.

Următoarea noastră peripeţie, din ce memorii mai am (că vârsta mă ajunge :)... a fost vizita în Heidelberg la Elena. Frumos oraş, seamănă cu Braşovul: arhitectură neamţă, deluşoare, păduri, casteluri în ruină... Dar toate astea pălesc cu revelaţia pe care am avut-o la Elena: grădina!

Poze

E superb să ai o câsuţă, care are în spate o grădină în care poţi ieşi sa îţi mângâi picioarele libere pe iarba verde şi gâdilătoare. Vai... o minune. Cred că toată ziua aş sta în gradină... cu laptopul, dar în gradină. Excelent.

Îmi place apartamentul în care stau, dar ăsta ar fi motiv de mutat... cine ştie, poate chiar ne decidem de trecem la casă şi grădină.

La început de iunie, iar în ţară. Cu oprire la dus în Budapesta, şi la întors escală în Viena. Şi da, am venit cu trenul.. şi da... chiar am dormit pe tren, mai ales la întoarcere, după ce eram frânt de oboseală de la concediu. Nu e chiar aşa de râu, dar e tare scump.

Budapesta e un oraş frumuşel, dar est european. Şi cu trenu se vede aşa trecerea de la vest la est foarte clar. Pleci din Zurich, totul aranjat frumos. Ajungi Austria... OK. Ajungi Viena, treci... încep să apară sticlele, peturile pe lângă şina de tren, gropile în asflat. Şi în cele din urmă intri în românia, trenul pune frână bruscă, merge cu nici un metru pe oră mai mult decat vreo 50km/h, şi se opreşte în câmp cu orele. Pentru că avem câmpuri tare frumoase ce trebuie admirate :)

Poze

Maris şi Mihaela s-au căsătorit, şi eu am fost la prima nuntă (cum pe a noastră nu am ţinut-o încă). A fost frumos, şi mi-au placut Marius şi Miha... şi nu am mai stat de foarte mult timp la taclale şi dans cu oamenii cu care am petrecut acolo, deci a fost numai bine.

Poze

Deşi nu pot să îl înteleg pe Marius de ce şi-a cumpărat unealta dracului (televizor adică). Trebea să îşi cumpere pat cu hidro-masaj, zău. :D

Apoi iar rutină, apoi mi-am luat poiector hd, apoi mi-am luat ecran de proiector (2.70m X 1.30m), apoi mi-am luat PlayStation3, apoi mi-am luat filme BlueRay (highdefinition) şi apoi am dat în sfârşit play (după săptămâni de cumpăraturi şi montaj, şi câteva mii de euro)... şi am rămas şi eu şi Denisa gură cască, căzând aşa în derivă cumva pe canapea, uitând tot ce făceam la momentul respectiv. E superb. Acum când mă duc la cinema sunt nemulţumit de calitatea imaginii, pentru că nu e hd... zău, se vede supernaşpa la cinema!

Iar acum, chiar acum când scriu sunt în tren în drum spre Koeln, unde mergem la un concert în aer liber pentru a o asculta încă o dată pe Loreena McKennitt. Superbă muzicâ! Şi cum de scriu? Păi îs cu laptopul după mine şi n-am ce face, mă plictisesc pe tren... uite de ce mai scriu şi eu pe blog... zău :)

Să sperăm că data viitoare când scriu o sa fie înainte de Crăciun, căci prin ţară nu prea mai avem planuri să venim în curând (următorul an). Mai schimbâm direcţia de vacanţă şi către alte ţâri.

PS: Sunt in urmă cu pozele, o să mai adaug... in timp :)

all things to do...

were done already.

So I am really bored. Sometimes. Most of the times. Maybe I am going into some middle age mood, though I am not officially that old. I just don't really find things interesting anymore. Like none at all. Not even a bit.

I find everything I do, and everything the others do... dull, boring and repetitive. Only that I have a better memory than others, and it bothers me more. Or that's how I like to explain it to myself. I wonder what others tell themselves to get over it. Anyway. So I am bored. And then I say to myself: "OK go dig up some old hobbies and try them". But I don't get too far.

So I used to like photography. I used to put care into any picture I ever took, try to find hidden things to the naked eye that the camera will augment and stuff. But in the end, the picture is much narrower than the real thing and I've spent like five minutes trying to get it (or fake it depending on what I'm trying there) and I forgot or lost my chance to actually live that thing. Like see it with my own two, you know?

Never mind, I usually catch up with the wonderful trips I'm taking and the wonderful things I've seen when I get back at home and look at my own pictures. Not to mention that there isn't any centimeter on this planet that hasn't been already photographed. So why bother? You'll find the centimeter you're pointing your camera at on the web anyway. Even better quality.

Oh, and then there is blogging. Like if photographing all centimeters of the planet was not enough. We want to also record and share all the crap anyone could ever produce. Textually for a change. Well I am bored of text and writing as well. All letters have been already used in all possible combinations. Like try to find a name for a new blog for an instance, that is the real challenge.

So how do our chances of originality in this world stand? Like anybody cares. We just need to forget fast enough and there we go, we reinvented originality. So I reckon the attention and memory span is going down in the modern world... this ain't going to be good for me.

Now back to work people.

I do believe in God

But...

• God does not tell me my religion is the only "true" religion and the only way to reach Him.
  
• God does not tell me to be intolerant with other people believes.
  
• God does not tell me I should make everyone believe in what I believe.
  
• God does not tell me to be intolerant with other sexual orientations.
  
• God does not tell me we did not evolved from monkeys.
  
• God does not tell me I should ignore scientific facts.
  
• God does not tell me to blindly follow believes and give up my reasoning.
  

People do!

And I don't trust people.
Specially people that "speak God's words".
God does not need people to speak for Him.

Synergy

I wonder if our children will know Forests. Because you know a collection of trees does not make a Forest. There is so much a child can learn from the Forest.

See Ahead

What is Winter if not the opportunity of next Spring.

When are you going to have... ?

A physical check?... No.
An eye check?... No.
A dental check?... No.
Time to rest and have fun?... No.

So, we went home for the holidays, we are still in our 20s and most of the people, some I cannot even call friends, some I cannot even call acquaintances asked us the same question: "When are you going to have kids?".

Wtf? I don't go to people I barely know to ask them that. I don't go to friends to ask them than either, what would I care? It's not like I am going to raise and educate their kid, or like they are doing me any personal favor by having one.

And I just don't get this. So if you get married that means you have to deliver... and I mean you have to, there is absolutely no other reason for getting married, is there!?

And I really don't understand this question. Maybe I am too pragmatic and plastic, but am I actually asked in which nights we choose to have sex and not use any contraceptive methods? Or what exactly does this question mean?

I can just imagine people planning like: "oh well, I want to deliver a kid around 26th of December, so minus 8 months and some weeks that would mean we have to start from around the middle-end of April... so oh boy, April is going to be a very exciting month. Can barely wait to tell my wife!"... Tada! ????
And you know what is freaking me out? I suspect some people actually do that.

But in case you have forgotten we are kind of like "one too many" on this planet. And since I am very much aware of this, here's my answer to "When are you going to have a kid?":

"When are you planning to die? So that you make some room."

PS: And if you want a kid and can't wait to get it, that's your problem... so get busy with your sexual partner (whoever that is)... and stop asking. Really, it's offensive and intrusive and none of your business.

Cultură și civilizație românească

Precum Dorin, și eu cred că facem o treabă jalnică în a promova cultura și civilizația românească. Din păcate, suntem jalnici nu numai la promovarea ei în marele noian de culturi și civilizații ale lumii, ci chiar la noi acasă pe meleaguri românești. Abia de reușim să ne mai aducem aminte noi înșine, și eșuăm mizerabil să ne învățăm copiii, ce înseamnă să fii român. Dacă nici noi nu mai știm...

Cine face cultura și civilizația româneasca dacă nici românii? Așa că primesc provocarea lui Dorin de a promova din câte îmi mai aduc și eu aminte din cultura neamului care m-a născut fizic și moral.

Am să postez însă pe un alt blog aceste lucruri, subiectul acestui blog e prea banal în genere. Așa că postez aici: http://raulthoughts.blogspot.com o amintire de cultură românească, ceva ce exprimă exact ceea ce se întâmplă astăzi lui Pan cel al românilor.

Harry Potter

I would not read any famous contemporary* book as it is for sure a very bad book. Such is the state of the art and the world today.

*I carefully picked the word contemporary as there is nothing modern in the contemporary literature.

Dumbledore vs Burma

I recently wrote my first reaction when I've heard that Dumbledore is gay here. So let me elaborate.

I believe it is part of being human that curiosity is rose by absurd, and a new title like "Dumbledore is Gay!" is absurd enough to get you read it. It happened to me as well. Also part of being human is the big probability that by the time you finished to read the absurd news you forgot that it was the absurd title that got you reading it and you get engaged in discussions on the user comments part of the site presenting the news as if it was actually "real" and something to be concerned about.

So there you go, all these reactions of teenagers (which by the way, are more likely not to be able to tell the difference between fact and fiction) and grownups about how Dumbledore is gay and how bad or good that is.

In the mean time people in Burma die. The news titles suggests that there is a bloody revolt of some sort happening in Burma. But this is not absurd is it? This does not attract ones attention as much as Dumbledore. Why? Because this is actually "normal" and we have gotten used to things like this happening everyday.

And this is truly sad! Because if we react to absurd news, we don't react to "normal" news like human rights violations in different parts of the world, or worse, people being killed because they fight for these basic rights for them and/or for their children.

Now why I do I care about what actually happens in Burma today and I am not very concerned about the sexual orientation of fiction characters?

Because it reminds me of Romania 20 years ago. It reminds me of the people that would give their lives for freedom. And I do not think the western world today understand what that means anymore.

It means that you wake up in the morning, you wash your face, you dress up, you think about all the injustice that happens to you, to your friends, to your family and you know they will all happen again today. But you also know that today you are not going to take it anymore, you also know that today you are so fed up with it that you would rather die than living one more day lacked by your freedom to be.

So you tie your shoes, you kiss your children and go in the streets marching for freedom. And you know you might not be back. And they know you might not be back. But you have to do it, if not for you, then for them waiting at home, hoping you will be back. And most probably he/she was never back.

Now just take a look at another part of the world. The most important, how they like to think of themselves: US. How many people in the US would have the strength to defend their freedom with their life? To be honest I think if the personal freedoms in the US would be threatened (and they are) they would sit on their fat asses and read about Dumbledore. The only thing that might get them to react would be a ban on McDonalds most probably. Europe is a bit different as people do react more asking their rights and not taking in all the crap from politicians, like the recent strike in France. But still...

Anyway I don't think that this is the fault of anybody. It might be the fault of the society for improper education, but not even that. Simply it is hard to understand what happens in Burma if you never experienced something similar. And this is the saddest thing. And this is why it is more interesting if Dumbledore is Christian or Muslim or heterosexual or homosexual.

And that person I was talking before, never came back home... and nothing in Burma has changed because of their sacrifice. Just that some parents are left without their child, or some children without their parent all in the dream of freedom. And the world leaders sleep well at night very aware of all that happens, and we sleep well at night not aware of much.

And Dumbledore is gay, and that is outrageous. Or is it?

Dumbledore is NOT gay!

Dumbledore is...

Oh wait! Dumbledore never... was anything but fiction. And I never read the books anyway as there are plenty of better books to read and just this much time.

In the meantime people in Burma are being killed because they want to be free, people in Africa still die of hunger, forests are being destroyed... just the usual.

But hey, to hell with all that! Dumbledore is gay!