Mai e tinereţe şi după 30 :)

Dorin face o postare imensă despre lucruri învăţate în 30 de ani: aici. Varianta mea pentru "viaţa de după 30" şi ce am învăţat e foarte scurtă:

Timpul le distilează pe toate.

Piese instrumentale favorite - repostat

Dorin îmi propune o leapşă. Nu prea cred în asemenea chestii, dar te fac să scrii pe blog când n-ai nimic interesant de zis.

Deci piese instrumentale favorite, incredibil de greu de găsit:


Şi ar mai fi, dar îmi e foarte greu să găsesc preferinţele mele pe net. De obicei ascult şi îmi place ceva, ce aud odată, din întamplare, pe fundalul unui film, pe la radio, pe la alţii... şi apoi caut şi caut cine a cântat acele 3 sunete de mi-au atras atenţia :) Şi în cazurile fericite le găsesc.

Nu prea am clasică în top pentru că nu prea ascult clasică. E foarte multă muzică clasică ce îmi place, dar nu intră neapărat în favorite. Dar... îmi place la nebunie: mai întăi vioara (tristă sau jucăuşă, cum e ea) şi apoi pianul. Dar nu numai, sunt atâtea instrumente şi sunete superbe pe lumea asta şi de la atâtea civilizaţii şi culturi. De ex. Tan Dun - In the Chess Court. Deşi nu ştiu pe unde să o găsiţi.

Încă un an!

Am mai îmbătrânit... acadicătelea.

Azi plănuiesc să dorm... dar mâine la muncă.

Mersi de urări tuturor.

PS: Până acu am frecat la un cuptor murdar (mă dor mâinile), că dacă încercam să fac ceva ieşea fum. Poate mai încolo reuşesc să şi coc ceva :) Hmm nu prea pare a fi ziua ideală...

D-ale casei

Din crăciun în... iulie.

Se pare că atât de des scriu eu pe blog. Noh ce am mai făcut.

Păi de crăciun şi revelion am fost într-o generoasă vacanţă acasă de 3 săptămâni. Acum că a trecut juma de an de atunci îmi pare puţin rău de zilele mele preţioase de concediu, pentru că mai am doar vreo săptămână anul ăsta şi aia o iau de crăciun. Ironic.

Apoi au venit ceva zile libere de paştele catolic. Între timp nu am făcut nimic decât muncă. Frumoasă şi neliniştită muncă. Şi de acest paşte catolic ne-am decis noi să mergem în Paris, conform cerinţelor de sus venite (adică maică-mea).

Poze

Aşa că ne-am mutat într-o cămăruţă cu pereţi roz de câţiva metri pătraţi doar... dar boemă, pitorească şi poeată... pentru zece zile... şi în Paris. Cămăruţa noastră avea din ea tăiat un colţ in care era o baie, chiar super interesant... baie aşa oblică pe colţ.

În baie puteai sta în exact două poziţii:
- în picioare, cu duşul pornit sau periuţa de dinţi în mână, sau ambele şi
- pe tron, cu duşul oprit.
Binenţeles că în ambele cazuri mâinile trebuiau ţinute lângă corp, şi sunt foarte sigur că oameni de dimensiuni la tricou mai mari ca a mea (M) ar fi avut probleme să încapă de la bun încput în cilindrul vertical cu întrebuinţare multiplă.

Maică-mea n-a avut baie în camera ei, numai o chiuvetă, deci nimic interesant de povestit. Şi ştiţi ce? Până la urmă mie mi-a placut chestia asta destul de tare, pentru că era în cartierul boem (roşu) al Parisului... care nu doarme niciodată da ţipă şi comentează şi bea... şi trăieşte.

Şi asta îmi aduce aminte de puritanismul român pe care l-am moştenit, trebe domnle ca străzile să fie curate, totul să fie în ordine şi disciplină, nimic ieşit din comun şi bun simţ şi etc. Ei bine nu prea mai sunt fanul acestei manifestări de viaţă. Şi ce dacă erau şi artişti şi prostitoate şi beţivi şi naivi pe acolo? Foarte frumos, fiecare are dreptul să existe, mi-a plăcut culoarea, zău.

În rest, Parisul ca întotdeauna: vreme în martie mizerabilă, grindină şi d-astea. Dar frumos, viu, plin de cultură, oameni de toate naţiile, divers, boem... aaa şi ciurda de turişti americani idioţi tot acolo e.

Apoi a venit paştele nostru. Nu am făcut mare lucru, decât un cozonac monstru care a crescut de două ori cât tava şi s-a rupt în douâ (în timpul coacerii) şi o pască ce a avut cam aceeaşi soartă doar că a murdărit tot cuptorul cu brânză mai întăi. Pasca a ajuns la gunoi, cozonacu era totuşi mâncabil.

Următoarea noastră peripeţie, din ce memorii mai am (că vârsta mă ajunge :)... a fost vizita în Heidelberg la Elena. Frumos oraş, seamănă cu Braşovul: arhitectură neamţă, deluşoare, păduri, casteluri în ruină... Dar toate astea pălesc cu revelaţia pe care am avut-o la Elena: grădina!

Poze

E superb să ai o câsuţă, care are în spate o grădină în care poţi ieşi sa îţi mângâi picioarele libere pe iarba verde şi gâdilătoare. Vai... o minune. Cred că toată ziua aş sta în gradină... cu laptopul, dar în gradină. Excelent.

Îmi place apartamentul în care stau, dar ăsta ar fi motiv de mutat... cine ştie, poate chiar ne decidem de trecem la casă şi grădină.

La început de iunie, iar în ţară. Cu oprire la dus în Budapesta, şi la întors escală în Viena. Şi da, am venit cu trenul.. şi da... chiar am dormit pe tren, mai ales la întoarcere, după ce eram frânt de oboseală de la concediu. Nu e chiar aşa de râu, dar e tare scump.

Budapesta e un oraş frumuşel, dar est european. Şi cu trenu se vede aşa trecerea de la vest la est foarte clar. Pleci din Zurich, totul aranjat frumos. Ajungi Austria... OK. Ajungi Viena, treci... încep să apară sticlele, peturile pe lângă şina de tren, gropile în asflat. Şi în cele din urmă intri în românia, trenul pune frână bruscă, merge cu nici un metru pe oră mai mult decat vreo 50km/h, şi se opreşte în câmp cu orele. Pentru că avem câmpuri tare frumoase ce trebuie admirate :)

Poze

Maris şi Mihaela s-au căsătorit, şi eu am fost la prima nuntă (cum pe a noastră nu am ţinut-o încă). A fost frumos, şi mi-au placut Marius şi Miha... şi nu am mai stat de foarte mult timp la taclale şi dans cu oamenii cu care am petrecut acolo, deci a fost numai bine.

Poze

Deşi nu pot să îl înteleg pe Marius de ce şi-a cumpărat unealta dracului (televizor adică). Trebea să îşi cumpere pat cu hidro-masaj, zău. :D

Apoi iar rutină, apoi mi-am luat poiector hd, apoi mi-am luat ecran de proiector (2.70m X 1.30m), apoi mi-am luat PlayStation3, apoi mi-am luat filme BlueRay (highdefinition) şi apoi am dat în sfârşit play (după săptămâni de cumpăraturi şi montaj, şi câteva mii de euro)... şi am rămas şi eu şi Denisa gură cască, căzând aşa în derivă cumva pe canapea, uitând tot ce făceam la momentul respectiv. E superb. Acum când mă duc la cinema sunt nemulţumit de calitatea imaginii, pentru că nu e hd... zău, se vede supernaşpa la cinema!

Iar acum, chiar acum când scriu sunt în tren în drum spre Koeln, unde mergem la un concert în aer liber pentru a o asculta încă o dată pe Loreena McKennitt. Superbă muzicâ! Şi cum de scriu? Păi îs cu laptopul după mine şi n-am ce face, mă plictisesc pe tren... uite de ce mai scriu şi eu pe blog... zău :)

Să sperăm că data viitoare când scriu o sa fie înainte de Crăciun, căci prin ţară nu prea mai avem planuri să venim în curând (următorul an). Mai schimbâm direcţia de vacanţă şi către alte ţâri.

PS: Sunt in urmă cu pozele, o să mai adaug... in timp :)

Cultură și civilizație românească

Precum Dorin, și eu cred că facem o treabă jalnică în a promova cultura și civilizația românească. Din păcate, suntem jalnici nu numai la promovarea ei în marele noian de culturi și civilizații ale lumii, ci chiar la noi acasă pe meleaguri românești. Abia de reușim să ne mai aducem aminte noi înșine, și eșuăm mizerabil să ne învățăm copiii, ce înseamnă să fii român. Dacă nici noi nu mai știm...

Cine face cultura și civilizația româneasca dacă nici românii? Așa că primesc provocarea lui Dorin de a promova din câte îmi mai aduc și eu aminte din cultura neamului care m-a născut fizic și moral.

Am să postez însă pe un alt blog aceste lucruri, subiectul acestui blog e prea banal în genere. Așa că postez aici: http://raulthoughts.blogspot.com o amintire de cultură românească, ceva ce exprimă exact ceea ce se întâmplă astăzi lui Pan cel al românilor.