Iţele lui Raul pe internet

Merged all my blogs into this blog

2011-09-01T09:46:00.002+02:00

Had three blogs and not enough posts (or energy) for one :)Problem solved. Though when I read some of the old posts I had on the other blogs... what was I thinking!?!

Au trecut 2 ani

2011-08-31T22:20:00.000+02:00

De când mai e tinerețe după 30. Wow :)

Reality Check

2011-03-12T11:31:00.000+01:00

In my dream of dreams
I've seen a glimpse of happiness.
And from my dream of dreams,
I've learnt that it is so easy to be sad.

Gamers Explained?

2010-05-27T21:32:00.000+02:00

OK I'm a gamer. I admit... guilty. And if I am to add it all up I think I've spent several thousands of hours of my life playing games since I was about 14 or so.

I still remember the summer I was supposed to learn for my university admission exam; really serious business if I ever wanted to get a bachelor degree/education; I remember all I did that summer, from morning to dawn, was to play hot seat games with my friend trying to postpone the inevitable (having to prepare for the exam).

Was it wrong? Not a chance it was probably the best thing to do, I would have gone crazy had I spent all that time learning instead. It actually helped me study much faster, because it was in the way, I needed to get it done so I could play. :)

Now at some point in a gamer's life comes the question: "was I really wasting all of that time doing totally unimportant things when I could've been saving the world instead?". Or substitute "world" with whatever feels important for the person. This question, while important I admit, won't last long as soon the next gaming session starts in a try to forget about it and evade any answer :)

Jane McGonigal doesn't answer that question either, but she changed it from "Are gamers wasting time?" to "How can we make RL more like a game?" or "How can we design games that have an impact on RL?". Nice twist:

Who knows maybe our jobs would be so much more cooler if it were like an RPG. "Awesome, I've submitted another CL and got 200xp so I got to level 10 software engineer!" :D

And I share her believe, if you make a gamer believe it's a game... they can accomplish almost anything! As soon as we think the outcome doesn't really matter as "it's just a game"... we're doing so much better.

Mai e tinereţe şi după 30 :)

2009-11-07T09:43:00.007+01:00

Dorin face o postare imensă despre lucruri învăţate în 30 de ani: aici. Varianta mea pentru "viaţa de după 30" şi ce am învăţat e foarte scurtă:

Timpul le distilează pe toate.

There's Beauty... in evil and diversity

2009-07-14T15:16:00.000+02:00

Beauty is lost when rationalized.

It's me... Like we all are.

2009-06-23T13:22:00.000+02:00

Alone on a preset path. Trying to do my best. Trying to get as far.

The Hermit

2009-04-23T23:12:00.000+02:00

" - You have grown in the shadow of others and are found of it. But when lights go off and darkness takes you, when silence quiets you... you are always alone. The demons you face came all from within you."

Bacteria... know what they're doing

2009-04-14T22:40:00.000+02:00

So apparently bacteria function like organized criminals or the secret societies: quiet until they reach the required infiltration level to be sure an attack cannot be stopped and then they fully launch their attack. I like the thought that even single cell organisms outsmart humans at times.

Aging into God

2009-01-25T18:55:00.000+01:00

When all else fails, God is left.

Piese instrumentale favorite - repostat

2008-12-15T13:53:00.001+01:00

Dorin îmi propune o leapşă. Nu prea cred în asemenea chestii, dar te fac să scrii pe blog când n-ai nimic interesant de zis.

Deci piese instrumentale favorite, incredibil de greu de găsit:

Şi ar mai fi, dar îmi e foarte greu să găsesc preferinţele mele pe net. De obicei ascult şi îmi place ceva, ce aud odată, din întamplare, pe fundalul unui film, pe la radio, pe la alţii... şi apoi caut şi caut cine a cântat acele 3 sunete de mi-au atras atenţia :) Şi în cazurile fericite le găsesc.

Nu prea am clasică în top pentru că nu prea ascult clasică. E foarte multă muzică clasică ce îmi place, dar nu intră neapărat în favorite. Dar... îmi place la nebunie: mai întăi vioara (tristă sau jucăuşă, cum e ea) şi apoi pianul. Dar nu numai, sunt atâtea instrumente şi sunete superbe pe lumea asta şi de la atâtea civilizaţii şi culturi. De ex. Tan Dun - In the Chess Court. Deşi nu ştiu pe unde să o găsiţi.

Said in the '70s... to no effect?

2008-12-10T10:09:00.000+01:00

We will see how very important it is to bring about, in the human mind, the radical revolution. The crisis is a crisis in consciousness. A crisis that cannot, anymore, accept the old norms, the old patterns, the ancient traditions. And, considering what the world is now, with all the misery, conflict, destructive brutality, aggression, and so on… Man is still as he was. Is still brutal, violent, aggressive, acquisitive, competitive. And, he’s built a society along these lines.

J. Krishnamurti

Perhaps more than 30 years after these words were spoken I sent them to most of my friends in the form of a video. Some fell asleep on it in the first minute. Some didn't find the time for it, considering the demands of modern life. And in my opinion, all are cases of the omnipresent ADD of the modern man.

I (used to) enjoy sharing and discussing matters of the life. Yet now, my rare occasions of a discussion resembles web surfing. My conversation partner reads through my words and before I could finish my statement follows the links in a word. In less than a minute we're talking about completely different subjects. But just like web surfing, we both have the vague impression that somehow the conversation is still linked to the "home page" we've left of.

EDIT: Initially I didn't want to post the videos just to make it more entertaining to search and find it, for the easily distracted :-)

Farming

2008-09-08T23:05:00.000+02:00

Farm·ing
a.

Pertaining to agriculture; devoted to, adapted to, or engaged in, farming; as, farming tools; farming land; a farming community.

Farm·ing
n.

The business of cultivating land.

Or so Webster's Dictionary says. I think I have a vague memory of that. But I am not sure. Think I might have met a farmer once, and he was doing exactly that, but it was early in my childhood and my memory wasn't well formed.

Farming is the killing of monsters for the purpose of gathering items, experience, gold, Faction, or promotion points and is considered to be one of the quickest and easiest ways to amass wealth.

Ah, now that sounds more familiar. You learn more about it here.

So yes, I do like playing video games and I happen to play Guild Wars, why that and not something else is besides the point (they're all the same). Now let's go back to the dictionary again:

game
n.

An activity providing entertainment or amusement; a pastime: party games; word games.

So... who exactly was the sick mind behind the idea of "farming" in video games? I can imagine the following discussion in a team developing games:

"- Oh shit! We worked 5 years on this game and the test users finished it in 10 hours! What do we do? What do we do?"
" - Oh well... we can't provide new content, that would actually mean working to make the game interesting and exciting. And even if we did that for a month or two, we definitively don't want to do that for the next two years! I mean that would mean us really working on the thing!"
" - Yeah, but what to keep our players busy with while we monthly take money out of their accounts for doing nothing?"
" - Well... I know! We can make them like work!"
" - Work?"
" - Yeah, you know like when you have a daily job and you have to go mine for ore or something."
" - Hmmm... mine for ore. So we just put some ore mines here and there... oh I have an even greater idea make the mining succeed or fail randomly! I mean it's not like a real miner in a mine, though some of them were dying weren't they?"
" - Yeah, that's a great idea! If we make mining to give in return random items and the cool ones will be rare I bet players will just mine forever hoping to get the rare items. I mean you know hope dies last!"
" - Excellent! That should keep many busy, but how about those that don't like mining?"
" - Oh well... make them farm!"

Brilliant, just brilliant. From game "an activity providing entertainment or amusement" to "mining and farming". Brilliant I tell you. No one would ever want to farm or mine in RL (that is Real Life) but they would all do it online! As if the modern man has so much free time and his job is not "job" enough, so we need to give modern man another "job" for the spare time.

WTF? Really! WTF are you people doing? WTF are you gamers doing? Farming? And WTF are you game developers doing? Throwing work at people and *charging* them for working??? And making millions while at it?

I want a *game* I am *not* looking for a job! And I find mining and farming to be crappy jobs even if i was looking for one.

Încă un an!

2008-08-13T14:55:00.005+02:00

Am mai îmbătrânit... acadicătelea.

Azi plănuiesc să dorm... dar mâine la muncă.

Mersi de urări tuturor.

PS: Până acu am frecat la un cuptor murdar (mă dor mâinile), că dacă încercam să fac ceva ieşea fum. Poate mai încolo reuşesc să şi coc ceva :) Hmm nu prea pare a fi ziua ideală...

D-ale casei

2008-07-06T12:00:00.013+02:00

Din crăciun în... iulie.

Se pare că atât de des scriu eu pe blog. Noh ce am mai făcut.

Păi de crăciun şi revelion am fost într-o generoasă vacanţă acasă de 3 săptămâni. Acum că a trecut juma de an de atunci îmi pare puţin rău de zilele mele preţioase de concediu, pentru că mai am doar vreo săptămână anul ăsta şi aia o iau de crăciun. Ironic.

Apoi au venit ceva zile libere de paştele catolic. Între timp nu am făcut nimic decât muncă. Frumoasă şi neliniştită muncă. Şi de acest paşte catolic ne-am decis noi să mergem în Paris, conform cerinţelor de sus venite (adică maică-mea).

Poze

Aşa că ne-am mutat într-o cămăruţă cu pereţi roz de câţiva metri pătraţi doar... dar boemă, pitorească şi poeată... pentru zece zile... şi în Paris. Cămăruţa noastră avea din ea tăiat un colţ in care era o baie, chiar super interesant... baie aşa oblică pe colţ.

În baie puteai sta în exact două poziţii:
- în picioare, cu duşul pornit sau periuţa de dinţi în mână, sau ambele şi
- pe tron, cu duşul oprit.
Binenţeles că în ambele cazuri mâinile trebuiau ţinute lângă corp, şi sunt foarte sigur că oameni de dimensiuni la tricou mai mari ca a mea (M) ar fi avut probleme să încapă de la bun încput în cilindrul vertical cu întrebuinţare multiplă.

Maică-mea n-a avut baie în camera ei, numai o chiuvetă, deci nimic interesant de povestit. Şi ştiţi ce? Până la urmă mie mi-a placut chestia asta destul de tare, pentru că era în cartierul boem (roşu) al Parisului... care nu doarme niciodată da ţipă şi comentează şi bea... şi trăieşte.

Şi asta îmi aduce aminte de puritanismul român pe care l-am moştenit, trebe domnle ca străzile să fie curate, totul să fie în ordine şi disciplină, nimic ieşit din comun şi bun simţ şi etc. Ei bine nu prea mai sunt fanul acestei manifestări de viaţă. Şi ce dacă erau şi artişti şi prostitoate şi beţivi şi naivi pe acolo? Foarte frumos, fiecare are dreptul să existe, mi-a plăcut culoarea, zău.

În rest, Parisul ca întotdeauna: vreme în martie mizerabilă, grindină şi d-astea. Dar frumos, viu, plin de cultură, oameni de toate naţiile, divers, boem... aaa şi ciurda de turişti americani idioţi tot acolo e.

Apoi a venit paştele nostru. Nu am făcut mare lucru, decât un cozonac monstru care a crescut de două ori cât tava şi s-a rupt în douâ (în timpul coacerii) şi o pască ce a avut cam aceeaşi soartă doar că a murdărit tot cuptorul cu brânză mai întăi. Pasca a ajuns la gunoi, cozonacu era totuşi mâncabil.

Următoarea noastră peripeţie, din ce memorii mai am (că vârsta mă ajunge :)... a fost vizita în Heidelberg la Elena. Frumos oraş, seamănă cu Braşovul: arhitectură neamţă, deluşoare, păduri, casteluri în ruină... Dar toate astea pălesc cu revelaţia pe care am avut-o la Elena: grădina!

Poze

E superb să ai o câsuţă, care are în spate o grădină în care poţi ieşi sa îţi mângâi picioarele libere pe iarba verde şi gâdilătoare. Vai... o minune. Cred că toată ziua aş sta în gradină... cu laptopul, dar în gradină. Excelent.

Îmi place apartamentul în care stau, dar ăsta ar fi motiv de mutat... cine ştie, poate chiar ne decidem de trecem la casă şi grădină.

La început de iunie, iar în ţară. Cu oprire la dus în Budapesta, şi la întors escală în Viena. Şi da, am venit cu trenul.. şi da... chiar am dormit pe tren, mai ales la întoarcere, după ce eram frânt de oboseală de la concediu. Nu e chiar aşa de râu, dar e tare scump.

Budapesta e un oraş frumuşel, dar est european. Şi cu trenu se vede aşa trecerea de la vest la est foarte clar. Pleci din Zurich, totul aranjat frumos. Ajungi Austria... OK. Ajungi Viena, treci... încep să apară sticlele, peturile pe lângă şina de tren, gropile în asflat. Şi în cele din urmă intri în românia, trenul pune frână bruscă, merge cu nici un metru pe oră mai mult decat vreo 50km/h, şi se opreşte în câmp cu orele. Pentru că avem câmpuri tare frumoase ce trebuie admirate :)

Poze

Maris şi Mihaela s-au căsătorit, şi eu am fost la prima nuntă (cum pe a noastră nu am ţinut-o încă). A fost frumos, şi mi-au placut Marius şi Miha... şi nu am mai stat de foarte mult timp la taclale şi dans cu oamenii cu care am petrecut acolo, deci a fost numai bine.

Poze

Deşi nu pot să îl înteleg pe Marius de ce şi-a cumpărat unealta dracului (televizor adică). Trebea să îşi cumpere pat cu hidro-masaj, zău. :D

Apoi iar rutină, apoi mi-am luat poiector hd, apoi mi-am luat ecran de proiector (2.70m X 1.30m), apoi mi-am luat PlayStation3, apoi mi-am luat filme BlueRay (highdefinition) şi apoi am dat în sfârşit play (după săptămâni de cumpăraturi şi montaj, şi câteva mii de euro)... şi am rămas şi eu şi Denisa gură cască, căzând aşa în derivă cumva pe canapea, uitând tot ce făceam la momentul respectiv. E superb. Acum când mă duc la cinema sunt nemulţumit de calitatea imaginii, pentru că nu e hd... zău, se vede supernaşpa la cinema!

Iar acum, chiar acum când scriu sunt în tren în drum spre Koeln, unde mergem la un concert în aer liber pentru a o asculta încă o dată pe Loreena McKennitt. Superbă muzicâ! Şi cum de scriu? Păi îs cu laptopul după mine şi n-am ce face, mă plictisesc pe tren... uite de ce mai scriu şi eu pe blog... zău :)

Să sperăm că data viitoare când scriu o sa fie înainte de Crăciun, căci prin ţară nu prea mai avem planuri să venim în curând (următorul an). Mai schimbâm direcţia de vacanţă şi către alte ţâri.

PS: Sunt in urmă cu pozele, o să mai adaug... in timp :)

all things to do...

2008-05-07T21:38:00.000+02:00

were done already.

So I am really bored. Sometimes. Most of the times. Maybe I am going into some middle age mood, though I am not officially that old. I just don't really find things interesting anymore. Like none at all. Not even a bit.

I find everything I do, and everything the others do... dull, boring and repetitive. Only that I have a better memory than others, and it bothers me more. Or that's how I like to explain it to myself. I wonder what others tell themselves to get over it. Anyway. So I am bored. And then I say to myself: "OK go dig up some old hobbies and try them". But I don't get too far.

So I used to like photography. I used to put care into any picture I ever took, try to find hidden things to the naked eye that the camera will augment and stuff. But in the end, the picture is much narrower than the real thing and I've spent like five minutes trying to get it (or fake it depending on what I'm trying there) and I forgot or lost my chance to actually live that thing. Like see it with my own two, you know?

Never mind, I usually catch up with the wonderful trips I'm taking and the wonderful things I've seen when I get back at home and look at my own pictures. Not to mention that there isn't any centimeter on this planet that hasn't been already photographed. So why bother? You'll find the centimeter you're pointing your camera at on the web anyway. Even better quality.

Oh, and then there is blogging. Like if photographing all centimeters of the planet was not enough. We want to also record and share all the crap anyone could ever produce. Textually for a change. Well I am bored of text and writing as well. All letters have been already used in all possible combinations. Like try to find a name for a new blog for an instance, that is the real challenge.

So how do our chances of originality in this world stand? Like anybody cares. We just need to forget fast enough and there we go, we reinvented originality. So I reckon the attention and memory span is going down in the modern world... this ain't going to be good for me.

Now back to work people.

I do believe in God

2008-03-06T21:37:00.000+01:00

But...

God does not tell me my religion is the only "true" religion and the only way to reach Him.
God does not tell me to be intolerant with other people believes.
God does not tell me I should make everyone believe in what I believe.
God does not tell me to be intolerant with other sexual orientations.
God does not tell me we did not evolved from monkeys.
God does not tell me I should ignore scientific facts.
God does not tell me to blindly follow believes and give up my reasoning.

People do!

And I don't trust people.
Specially people that "speak God's words".
God does not need people to speak for Him.

Synergy

2008-02-13T20:58:00.000+01:00

I wonder if our children will know Forests. Because you know a collection of trees does not make a Forest. There is so much a child can learn from the Forest.

See Ahead

2008-02-13T12:41:00.000+01:00

What is Winter if not the opportunity of next Spring.

When are you going to have... ?

2008-01-25T08:54:00.000+01:00

A physical check?... No.
An eye check?... No.
A dental check?... No.
Time to rest and have fun?... No.

So, we went home for the holidays, we are still in our 20s and most of the people, some I cannot even call friends, some I cannot even call acquaintances asked us the same question: "When are you going to have kids?".

Wtf? I don't go to people I barely know to ask them that. I don't go to friends to ask them than either, what would I care? It's not like I am going to raise and educate their kid, or like they are doing me any personal favor by having one.

And I just don't get this. So if you get married that means you have to deliver... and I mean you have to, there is absolutely no other reason for getting married, is there!?

And I really don't understand this question. Maybe I am too pragmatic and plastic, but am I actually asked in which nights we choose to have sex and not use any contraceptive methods? Or what exactly does this question mean?

I can just imagine people planning like: "oh well, I want to deliver a kid around 26th of December, so minus 8 months and some weeks that would mean we have to start from around the middle-end of April... so oh boy, April is going to be a very exciting month. Can barely wait to tell my wife!"... Tada! ????
And you know what is freaking me out? I suspect some people actually do that.

But in case you have forgotten we are kind of like "one too many" on this planet. And since I am very much aware of this, here's my answer to "When are you going to have a kid?":

"When are you planning to die? So that you make some room."

PS: And if you want a kid and can't wait to get it, that's your problem... so get busy with your sexual partner (whoever that is)... and stop asking. Really, it's offensive and intrusive and none of your business.

So... how about sex tonight?

2007-11-22T22:11:00.000+01:00

Do you ever wonder how the modern world would look like if people would be truly free to express their opinions about sex and that would not be a tabu subject? I thought about it once.

So let's see, what if this conversation would be nothing but just a normal lunch conversation:
"- So I was thinking... how about you and I having sex this evening?
"- Oh... That's flattering but I am really not interested, sorry.

or
"- You know there is this thing I wanted to bring up.
"- ...
"- I was thinking that maybe tonight you would like to come over my place and have sex?
"- Oh, I am really glad you brought this up, I was going to say the same thing! What time shall we meet?
"- I know, let's first go to the cinema and see this great new movie, so we could meet at about 7?

or (a work coleague)
"I'm throwing a sex party tonight and you're all invited. Significant others are welcome, of course."

These would be perfectly ok, I guess. If I don't wanna go to that party I don't go, but at least I know what's it about.

And isn't this exactly what being adult is supposed to mean? Being able to say yes or no? I know you're going to say this is not as simple as that, sex is more complicated. Like women can't just say no because they don't want to hurt a man's feelings...

Well if they can't say no because they care more about "that man's feelings" than their own feelings and would even accept having sex with someone they don't want to because they wouldn't wanna risk hurting their feelings... ?!?! I would say that's a very different issue and needs to be addressed immediately, most likely through proper education. So on...

And what would become of the world if sex would not be as tabu? Well... one thing is for sure: people would not be fascinated about the looks of a blond that can't sing but promises to show more of her breasts with each show she has. Like Ms. Spears for example. And they would actually care more about the voice of a singer rather than the looks. Why? Simply because a sexually satisfied crowd cannot be as easily manipulated by "badly singing" blond breasts.

Is this independence desirable? No, of course not. Independent people cannot be made to buy things they don't need just because it gets them closer to the object of their adulation: the blond breasts, they can't sing of course, but are very well illustrated on the perfume box! You don't buy perfume, you don't need it, you buy the breasts, that is what you need :-)

Oh well, we are all slaves of our desires and sex is meant to be tabu so there is at least one desire marketing departments can take advantage of. And it all works really well.

So have fun now with this Google tech talk about: "sex on the internet, the realities of porn, sexual privacy" by Violet Blue... http://www.youtube.com/watch?v=B1y9ysYNCKE

Cultură și civilizație românească

2007-11-17T21:52:00.000+01:00

Precum Dorin, și eu cred că facem o treabă jalnică în a promova cultura și civilizația românească. Din păcate, suntem jalnici nu numai la promovarea ei în marele noian de culturi și civilizații ale lumii, ci chiar la noi acasă pe meleaguri românești. Abia de reușim să ne mai aducem aminte noi înșine, și eșuăm mizerabil să ne învățăm copiii, ce înseamnă să fii român. Dacă nici noi nu mai știm...

Cine face cultura și civilizația româneasca dacă nici românii? Așa că primesc provocarea lui Dorin de a promova din câte îmi mai aduc și eu aminte din cultura neamului care m-a născut fizic și moral.

Am să postez însă pe un alt blog aceste lucruri, subiectul acestui blog e prea banal în genere. Așa că postez aici: http://raulthoughts.blogspot.com o amintire de cultură românească, ceva ce exprimă exact ceea ce se întâmplă astăzi lui Pan cel al românilor.

Harry Potter

2007-10-27T13:16:00.000+02:00

I would not read any famous contemporary* book as it is for sure a very bad book. Such is the state of the art and the world today.

*I carefully picked the word contemporary as there is nothing modern in the contemporary literature.

Dumbledore vs Burma

2007-10-27T09:39:00.000+02:00

I recently wrote my first reaction when I've heard that Dumbledore is gay here. So let me elaborate.

I believe it is part of being human that curiosity is rose by absurd, and a new title like "Dumbledore is Gay!" is absurd enough to get you read it. It happened to me as well. Also part of being human is the big probability that by the time you finished to read the absurd news you forgot that it was the absurd title that got you reading it and you get engaged in discussions on the user comments part of the site presenting the news as if it was actually "real" and something to be concerned about.

So there you go, all these reactions of teenagers (which by the way, are more likely not to be able to tell the difference between fact and fiction) and grownups about how Dumbledore is gay and how bad or good that is.

In the mean time people in Burma die. The news titles suggests that there is a bloody revolt of some sort happening in Burma. But this is not absurd is it? This does not attract ones attention as much as Dumbledore. Why? Because this is actually "normal" and we have gotten used to things like this happening everyday.

And this is truly sad! Because if we react to absurd news, we don't react to "normal" news like human rights violations in different parts of the world, or worse, people being killed because they fight for these basic rights for them and/or for their children.

Now why I do I care about what actually happens in Burma today and I am not very concerned about the sexual orientation of fiction characters?

Because it reminds me of Romania 20 years ago. It reminds me of the people that would give their lives for freedom. And I do not think the western world today understand what that means anymore.

It means that you wake up in the morning, you wash your face, you dress up, you think about all the injustice that happens to you, to your friends, to your family and you know they will all happen again today. But you also know that today you are not going to take it anymore, you also know that today you are so fed up with it that you would rather die than living one more day lacked by your freedom to be.

So you tie your shoes, you kiss your children and go in the streets marching for freedom. And you know you might not be back. And they know you might not be back. But you have to do it, if not for you, then for them waiting at home, hoping you will be back. And most probably he/she was never back.

Now just take a look at another part of the world. The most important, how they like to think of themselves: US. How many people in the US would have the strength to defend their freedom with their life? To be honest I think if the personal freedoms in the US would be threatened (and they are) they would sit on their fat asses and read about Dumbledore. The only thing that might get them to react would be a ban on McDonalds most probably. Europe is a bit different as people do react more asking their rights and not taking in all the crap from politicians, like the recent strike in France. But still...

Anyway I don't think that this is the fault of anybody. It might be the fault of the society for improper education, but not even that. Simply it is hard to understand what happens in Burma if you never experienced something similar. And this is the saddest thing. And this is why it is more interesting if Dumbledore is Christian or Muslim or heterosexual or homosexual.

And that person I was talking before, never came back home... and nothing in Burma has changed because of their sacrifice. Just that some parents are left without their child, or some children without their parent all in the dream of freedom. And the world leaders sleep well at night very aware of all that happens, and we sleep well at night not aware of much.

And Dumbledore is gay, and that is outrageous. Or is it?

Dumbledore is NOT gay!

2007-10-25T21:31:00.000+02:00

Dumbledore is...

Oh wait! Dumbledore never... was anything but fiction. And I never read the books anyway as there are plenty of better books to read and just this much time.

In the meantime people in Burma are being killed because they want to be free, people in Africa still die of hunger, forests are being destroyed... just the usual.

But hey, to hell with all that! Dumbledore is gay!

Marele, bunul, cuceritorul de inimi... Dudu în Italia!

2007-08-28T14:59:00.000+02:00

Dudu a fugit de-acasă!!!!

Doctorii au zis că e din cauza lipsei de atenție, eu la muncă toată ziua, Denisa la fel... VAAAIII ce ne facem?

Dudu in Italy

A trebuit să îl urmărim pe Dudu mai bine de două saptămâni prin toată Italia... zău așa: Milano, Florența, Roma, Veneția...

Acum toți suntem fericiți acasă, familia-i reunită, bine, veselă, dar Dudu... Dudu mai fuge el din când în când, în secret dar noi ne dăm seama... că știm noi ce-i poate pielea!

Boogie Woogie

2007-08-19T22:53:00.000+02:00

- Bughi ce?
- Uuuughi măh.... uuuughi!

http://en.wikipedia.org/wiki/Boogie_woogie

Deci ne-am început concediu de vară mergând la un campionat mondial de dans. Nu știam la ce să ne așteptăm, dar voiam să văd cum e. Și în ziua în care am fost noi era finala la două chestii: standard (vals, quick step...) și bughi ughi.

Ce e bughi ughi? Păi e un rock-n-roll aerodinamic... sau rock-n-roll 3D... sau dai din picioare de nu ți se mai văd (și nu glumesc) și pe deasupra o mai și arunci pe parteneră de colo-colo, și dacă și ești profesionist... o prinzi după.

Ce mai tura bura, a fost fain (partea de țopăială). Partea de standard... nu știu... la un moment dat mi se păreau toți la fel. Adică noroc că aveau tipele fuste de culori diferite că altfel habar n-aveam că sunt alții și nu tot aceeași pereche clonată de 6 ori să le iasă ălora numărul de finaliști.

După cum ziceam, eram un pic sceptici. Mai ales că nu ne-a placut Sttutgard deloc... urât oraș pentru un oraș nemțesc, zău.

Delectați-vă! Și concurs: "de câte ori dă tipul din picioare în timpul primului dans?"

Violenţa la TV...

2007-08-18T13:22:00.000+02:00

Sunt de acord cu petiţia de mai jos, şi în caz că sunteţi şi voi vă invit să o semnaţi şi/sau să o promovaţi prietenilor.

http://www.petitiononline.com/nu_crime

Ziua mea, Alpii, un Ghețar și Jacuzzi

2007-08-14T13:58:00.000+02:00

Veni și ziua mea... iar. De data asta a fost o surpriză aranjată de Denisa.

Și uite așa am ajuns la cel mai mare ghețar din europa. Și a fost super. Am făcut asa:

hike pe crestele munților de langă ghețari pe la vreo 2900m - am zis că nu mai scap, cum mie nu prea îmi plac înălțimile și diferența de aer se simte chiar tare deși sunt numai 400m față de Bucegi unde mergi și n-ai nimic... Oricum când am ajuns la sfârșit m-am simțit excelent și ușurat: "AM SCĂPAT!!!!" :-)
a doua zi am fost rupți așa că am mers numai cu gondole și telecabine
și seara a fost seară de relax. Jacuzzi și hidromasaje, și saună, și iar jacuzzi... dar asta nu e tot. Jacuzzi cu tot hotelul la care am stat era la 2500m, într-o cameră cu trei pereți de sticlă prin care vedeai alpii... eeeeehhhh... Mai bine uitați-vă aici, mă tot chinui să explic eu:
Și am mâncat cel mai bun desert din viața mea... sublim! O cremă de ciocolată (chocolate moss) cu cremă de vanilie/brânză dulce... moaica mia! Și da, știu că după ce mergi pe munte mâncarea pare mai bună, dar nu e asta, desertul ăla a fost excelent. Am lins farfuria, fără glumă :-)

Și restul de poze sunt aici:

Aletsch Glacier, CH

Dreaming about the past (answer to criticism)

2007-07-16T13:09:00.000+02:00

The usual critique for this blog contains a few statements that I'd like to answer to.

The first one, and perhaps the most important is that we dream too much about the past. "You see the past in such an ideal light" - and that is wrong.

As a matter of fact, I would say that there is NOTHING to dream about the past societies. The past societies did nothing to preserve the earth, as a matter of fact, the effects of the past societies are the ones that we endure now! So no, we don't have an ideal light over the past societies, but we do mourn the nature as it was in the pre-industrialized world. We do love our computers, our life-span of over 70 years and our health - and we are healthy since it does take more than an epidemic to kill hundred of thousands of people. Of course, we still have epidemics that kill a lot of people (look at the HIV epidemic), but that is somewhat different, since this epidemic looks rather human inflicted than nature-inflicted. We have now the cleanest water in history - because we know how to clean it up and all, and we have it bottled. It's not cheap, but health is important - the fun fact is that having the cleanest water in history we still drink the most poisonous stuff like chemically created carbonated sodas. But, aside all that, we are healthier.

The second criticism against this blog and against people like us goes with the fact that we are too critical. There are wheels spinning, the people are starting a new trend - a 'save the planet' trend. Well, I don't believe that there is really a 'save the planet' trend, but there sure is a 'look at me trying to save the planet' trend going on. So is this true that we are too critical? Perhaps we are. Perhaps we are talking about stuff that contradict too much our own lives, and perhaps we should do more, talk less, and do that silently. Well, my guess is that this is not possible. That we can't have surgery without the blade cutting the skin - and we can't just ignore the facts that we see. We talk about them because we want people to know, and spread the word. We see other people moving stuff, we see other people thinking great things, and we try to spread the word. It's the least we can do.

We do criticise, but there is no progress without critique. As a matter of fact, we evolved like this because we didn't criticise the ways we did evolve. We did grow fast, but it was better a slow evolution that would put us at peace with our own house. And here comes the ancient wisdom that we talk about in our blogs. Because our society is now affected by gluttony, greed and desires and all these are coming back against us to hit like a hammer. We are the victims of the past societies. But now it's too late to criticise them, so we criticise ourselves.

We are biased, some say. I've read some weeks ago an article written by Vaclav Klaus that said that not the climate is at risk, but the freedom of thought. He is true, as far as he is concerned. The idea that the climate change is a propaganda might be true, and I took some time to think this over. But somehow it seems quite different the world we live in, and I know for sure that weather is a whole lot different nowadays and a few years ago (like the '80s). Of course, Mr. Klaus argues with the arguments of a person that fought the totalitarian movement of the soviets, but perhaps this is not the case. You choose for yourselves. But even the most ardent opponents of the 'global warming' did shift in time - from denying the phenomena to stating now that 'humans have nothing or too little to do with it'.

And we have some harsh proves. I am not talking about some politician's movie, but I think that anyone who lived in New Orleans does have a say or two about the global warming. The phenomena is there. The question is: do we accept it and try to get over it? Or do we just fight for our freedom of speech (which I don't see in what way is affected) and die of some desert disease in our temperate-climate homes?

Yes, I have some unruly thoughts about some oponents of the global warming. I never thought I would hear this, but I hear more often: "but warmer is better!". And I fail to see it - I fail to see why warmer is better. You don't die of cold... but you do die of heart-attack at high temperatures. So where's the gain?

And even if we didn't have these effects on our hands, think about it more. Would you start a gasoline-based car in your apartment? Would you ride your motorbike in your apartment without a breath of fresh air? Point is that the current environment is damaging our health, and sure, we do survive more, but it's survival what we do.

So if there is something to criticise, don't criticise the ideas. It's so silly to criticise the existance of global warming now, but soon global warming will become textbook issue. You know, the kind of things that you learn in the first grade. And you may say that this is pure propaganda, but then again 1+1 equals 2 is pure propaganda as well (and people that finished some mathematics-oriented sections of universities know that what I say is true, and 1+1=2 is quite a different thing).

As I remember, it's George Orwell that said that 'freedom is the freedom to say that 2+2 makes 4'. The freedom to state the obvious. And this is the obvious.

If there is something to criticise, criticise the methods that are used to clean the Earth. Please do.

Perhaps there are many points I left out of this. There is still a lot more to talk about, but questions are welcome :)

PS: Since we talked about freedom of thought and global warming, a reaction (translated from romglish to english):
(3:37:56 PM) Teo: i'm back. again
(3:38:06 PM) Dorin: Welcome
(3:38:07 PM) Dorin: You have a link (with the new post, my note)
(3:38:13 PM) Teo: I saw
(3:40:23 PM) Teo: it's too hot to think
(3:40:51 PM) Dorin: :D
(3:40:57 PM) Dorin: it's about being too hot to think
(3:40:57 PM) Dorin: :P
(3:41:02 PM) Teo: i know

Zürich Fäscht!

2007-07-07T12:26:00.000+02:00

A fost sărbătoarea Zürich-ului... IHA!

Adică o sărbătoare ce se ține doar o dată la 3 sau 4 ani! și la care participă peste 2 milioane de oameni și la care sunt cele mai grandioase focuri de artificii pe care le vede Zürich-ul... și noi :-)

Dar mai întâi a fost zi. Şi în timpul zilei: Carnavaleeeeelelelelee!

Şi da, am ameţit, dar nu să mi se facă rău. Şi da, este de fapt un experiment de cum se comportă oamenii în medii cu forţe centrifuge mari, făcut pe nebuni care dau şi bani să participe.

Și apoi a fost seară. Şi seara: Artificiiiii!

Ce ne-am mai distrat :-) A fost chiar fain.

Și închei cu o poză cu Zürich într-o după-amiază de festival, care îmi place tare, tare.

Hans Rosling: The Seemingly Impossible Is Possible

2007-07-07T11:41:00.000+02:00

I loved this talk. The presenter has such a catchy optimism: "We need to get serious, so what do we do to get serious? A power point slide!".

The main theme of the talk is how less fortunate countries (in financial terms) are striving to achieve the same (in terms of health and education) as (what do they call them?) "highly industrialized countries" (meaning reach).

It is amazing to see that countries like Japan and Philippines can do so good and will probably do even better with much less. As always there is another side of the story: the few very rich countries gather their wealth from resources of the impoverished countries. Or in other words: you don't want your miners to get clever and ask for more, you just want them to dig up the gold and give it willingly to you for free. It's all in interests and whose interests they are.

I find that (as with my previous video post) the most interesting people are the ones who have traveled the world in its most forbidden and remote places.

Even the most worldly and well-traveled among us will have their perspectives shifted by Hans Rosling. A professor of global health at Sweden’s Karolinska Institute, his current work focuses on dispelling common myths about the so-called developing world, which (he points out) is no longer worlds away from the west. In fact, most of the third world is on the same trajectory toward health and prosperity, and many countries are moving twice as fast as the west did.

Rosling began his wide-ranging career as a physician, spending many years in rural Africa tracking a rare paralytic disease (which he named konzo) and discovering its cause: hunger and badly processed cassava. He co-founded Médecins sans Frontièrs (Doctors without Borders) Sweden, wrote a textbook on global health, and as a professor at the Karolinska Institut in Stockholm initiated key international research collaborations. He’s also personally argued with many heads of state, including Fidel Castro.

As if all this weren’t enough, the irrepressible Rosling is also an accomplished sword-swallower.

Have fun with the graphs here.

Alienation

2007-07-05T11:03:00.000+02:00

The greatest of the apes came down from the trees only to cut them.

Note: the talk was given 5 years ago.

Somewhere in Africa they have cut down the last tree for some bucks out of desperation/starvation and Jane Goodall says this is understandable. I think this is the true human nature:

The last of the greatest apes face to face with the last of the trees.

The apes know that they will have no chance of survival, even if they exploit the resources of the last of the trees they would just survive a day longer.

The apes also know that if they save the last of the trees and just starve a day earlier the tree has a chance to multiply and bring back the forests in the absence of the apes that have all starved to death.

And what do the apes do? They cut it down of course, so that they can live one day longer and to be sure that when they're gone, there is nothing left behind them.

I find the Mayan story from the Apocalypto movie interestingly related with my last posts:

And a Man sat alone, drenched deep in sadness.
And all the animals drew near to him and said,
"We do not like to see you so sad.
Ask us for whatever you wish and you shall have it."

The Man said, "I want to have good sight."
The vulture replied, "You shall have mine."
The Man said, "I want to be strong."
The jaguar said, "You shall be strong like me."
Then the Man said, "I long to know the secrets of the earth."
The serpent replied, "I will show them to you."
And so it went with all the animals.
And when the Man had all the gifts that they could give, he left.

Then the owl said to the other animals, "Now the Man knows much,
he'll be able to do many things. Suddenly I am afraid."
The deer said, "The Man has all that he needs.
Now his sadness will stop."

But the owl replied,
"No. I saw a hole in the Man, deep like a hunger he will never fill.
It is what makes him sad and what makes him want.
He will go on taking and taking, until one day the World will say,
'I am no more and I have nothing left to give.'"

In relation to the Century of the Self post, when was last you heard a story from your elders?

The Trial - The Judge

2007-07-03T14:48:00.000+02:00

If the entire mankind was on trial for crimes against life on Earth and you were the judge:

For what reason/ground would you choose not to convict mankind?
[Greatest of the deeds / qualities]

For what would you blame mankind the most?
[Greatest of the crimes]

Leave your comment.

The Century of the Self

2007-06-24T11:41:00.000+02:00

"Who are you?"

Let's start by looking back into the middle ages for a bit. We all know that was the dark age of civilization, when terrible things could happen, and when reason was greatly shadowed by primal instincts, mostly fear. Or was it that dark?

In the middle age, when common peasants were slaves of the elevated nobility, the usual (let's call them) "working days" were around 100 days per year or less. So they had 256 days to do... well whatever it was that they were doing when they were not working the fields. Probably drink wine and tell stories by the fire. Who knows? History books don't tell us what common people were doing in their free time and how that changed. But I bet that would be an interesting subject to study.

Anyway, how many days do you, the modern man/woman have to work to pay your dept to the modern nobles (some may call it dept to "society")? Well if I would start counting I would say around 300. Indeed 3 times more than the middle age peasant slave.

As you have probably guessed by now, my count includes Saturdays also. Well it is true that many people work on Saturdays but this is not the reason. I included it because on Saturday usually people work for themselves. You do your laundry, you clean your apartment, maybe you cook something, iron some shirts, do some shopping for the next week so on. So you spend at least 5 days a week to slave for society (aka work) and then 1 day for yourself and you are left with 1 day.

Oh well, this makes me think from time to time that the peasant from some years ago must have been more human than I was. I mean, he had time to do all these things that make us humans, like I don't know: dance?, sing and not be an MTV star but just for the fun of it?, tell stories about witches?, hope in a divine entity?, build a house?, plant a tree?, raise 7 kids?, cook some simple and natural and organic and bio dish with ingredients right from the garden in the back of the house?, hear the grass grow?, and stuff like that.

You know, if there is something I consider myself talented in, that is logic or finding the relationships between cause and effect. This combined with curiosity is a real recipe for disaster, stress and depression. So let us use logic to investigate a bit this modern form of slavery.

So why do people work and work like slaves? Well they want to be able to afford a certain life standard. But when do they get to actually live at that standard? Mostly on Sundays. But what do they do on Sundays? They usually sleep and rest because of all the fatigue incurred in the previous years.

OK, so modern slaves work that much to try to afford an ideal. I say ideal as everybody knows ideals cannot be materialized or reached. But a better life is not the only ideal, another common one that people get educated to believe in is: you have to make your contribution to the society.

Now let's take a look at the society: 90% of the entires world wealth is owned by 2% of the global population. Well I don't know how one could say that his personal contribution is for the society in general since statistically speaking 90% of the fruits of your work are owned by these select few and only about 10% divided to 98% of the world's population comes back to you.

I will just let your imagination run wild about how the 2% contribute to society. They must do something with all their free time. You might get some clues from the documentaries at the end of this post on what they entertain themselves with.

Now let me come back to the other 98%. So this other 98% pays health insurance and pension plans and who knows what. Right? And what happens when you actually need the health insurance? Well, you usually end up paying yourself anyway or die. And what if you die? Well if you die then the pension plan was paid for nothing. So business would be better for both health insurance companies and pension plans that you just die. Or?

And that is the key: business. Your health is a business, your pension is a business, and business is not meant to help you personally, it is meant to make money. And business does not make money for you or the general individual, it makes money for the 2% I was talking above.

Who said turning health into a business would be a good deal? Well it was definitively not me, I don't have enough time in my hands to think about stuff like that. But definitely someone did, and they also realized that very few people would go cheap on their health, therefore there is a huge potential for business here. People can't live without this business, what could be better?

So back to "Who are you?"
Is that the right thing to ask in these days of mine? I wonder... I wonder if we had not reached a point where one can safely ask "What are you?" when addressing to "persons". And they should say: Software Engineer Junior II, Nurse Senior III, Mechanical Engineer etc. Most of the time we don't really care about people's names, we just care about what they do so that we know how they can help us do what we do.

A human being is not born into a person, with identity and elevation of thought. A human is educated into a person, is taught how to be a "who" and not a "what". You can say a human child is taught how to think. But whose interest is to to educate other self aware individuals?

UPDATE

Some people may find some links between my thoughts on the social health system and the newly released documentary Sicko. This post was written before the documentary was introduced to the public, so I guess it only means that two rational minds reached the same conclusion on their different reasoning path. Which should make the argumentation even stronger.

Stand-Up Tragedy?

2007-06-18T23:04:00.000+02:00

We are living in an interesting world I guess. A world where sophisticated civilized people die unhappy of stress induced health diseases completely ignorant to the poor and uncivilized (so they say) world.

People these days live and die without even knowing what happened to them. There is nothing wrong with that, but if you think about resources and want to be efficient, you might say they are wasting air, water and the rest of the ingredients this planet has to offer to sustain life.

In the same line of thought, enjoy something that in the US passes as stand-up comedy:

Wasn't that a good laugh? :)

Ce se mai petrece?

2007-06-10T12:34:00.001+02:00

Păi am fost la concert Dolores O'Riordan (aka The Cranberries). A fost chiar fain, deşi m-am simţit moş rău pe lângă tinerii de liceu care erau acolo în faţa scenei dând din mâini :-) Aş fi vrut şi eu cu ei!

Dolores a lansat un album solo, mai rock decât tot ce a cântat Cranberries până acum. E destul de bun, dar cred ca tot oldies but goldies de la Cranberries îmi plac mai mult. Şi oricum mi-am cumpărat albumele lor, cum am decis eu că nu mă mai chinui cu muzică adusă de pe net, pentru că oricum e de proastă calitate (encoding). Mai bine cumpăr CD şi îmi encodez eu cum îmi place.

Apoi am luat bilete de avion către casă, cu două ocazii. Uite aşa o să fim acasă în august o săptămână: 28 aug - 4 sep. Sper să apuc să mă văd cu mulţi, mulţi dintre voi. Ar fi super mişto dacă v-aţi lua şi voi o zi două libere în perioada aia şi să mergem pe undeva/pierdem vremea împreună. Poate fi ăsta cadoul de ziua mea? :)

Dap, anul ăsta cred că e primul an de când îs, când de ziua mea nu voi fi acasă şi nici nu mi-am luat concediu/zi liberă.

Apoi o să stau ceva mai mult de sărbători, care iarăşi este un fel de record, în sfârşit după destui ani, sunt acasă de sărbătorile de iarnă, şi nu în Olanda, sau Franţa, sau State, sau Elveţia :) Vin pe 20 dec şi stau până după anul nou, adică vreo 3 săptămâni. Facem planuri?

Apocalypto

2007-06-03T11:23:00.000+02:00

And a Man sat alone, drenched deep in sadness.
And all the animals drew near to him and said,
"We do not like to see you so sad.
Ask us for whatever you wish and you shall have it."

The Man said, "I want to have good sight."
The vulture replied, "You shall have mine."
The Man said, "I want to be strong."
The jaguar said, "You shall be strong like me."
Then the Man said, "I long to know the secrets of the earth."
The serpent replied, "I will show them to you."
And so it went with all the animals.
And when the Man had all the gifts that they could give, he left.

Then the owl said to the other animals, "Now the Man knows much,
he'll be able to do many things. Suddenly I am afraid."
The deer said, "The Man has all that he needs.
Now his sadness will stop."

But the owl replied,
"No. I saw a hole in the Man, deep like a hunger he will never fill.
It is what makes him sad and what makes him want.
He will go on taking and taking, until one day the World will say,
'I am no more and I have nothing left to give.'"

Am votat: NU

2007-05-19T21:30:00.000+02:00

Pe scurt:

Votul meu n-a avut nici o legătură cu persoana lui Băsescu (nici pro, nici contra).
În schimb am votat împotriva unui abuz: parlamentul nevotat de mine încearcă să demită preşedintele votat de mine acum 3 ani.
Mă întreb dacă majoritatea oamenilor au votat pro/contra în funcţie de cât de simpatic sau nu e Băsescu. Mie nu mi s-a părut că acesta ar fi fost scopul votului.
Mă îndoiesc că Băsescu realizează ceea ce s-a întâmplat: românii l-au susţinut de două ori.
Şi cu atât mai tare mă îndoiesc că această susţinere şi încredere va fi şi reciprocă. Aştept să văd cum îşi va arăta gratitudinea, şi ce va face dnl preşedinte.
Cei cărora nu le-a ieşit pasenţa, să tacă... am auzit destule. Dacă e cineva care nu reprezintă poporul, atunci ei sunt aceia.
În special am să pomenesc liberalii care au ucis începutul de liberal din mine aliindu-se cu PSD. Nu! Nici ca să treci puntea nu te aliezi cu PSD. Mai bine te îneci. Adio liberali.
Şi tot în special am să pomenesc din nou liberalii care în alianţa DA au propus marea şi tarea echipa Băsescu - preşedinte, Tăriceanu - premier. Da, memoria mă mai ţine să ştiu că am votat o echipa. Ce echipă domnilor? Cei doi oameni de la căpătâiul statului român nu sunt în stare nici să îşi vorbească. Asta spune multe despre diplomaţia românească. Vina e a amândoura.
Şi în nespecial am să pomenesc că dacă liberalii s-au dus pe apa sâmbetii, nu mai există nimic decât PCR. În caz că aţi uitat PD este desprins din PSD nu cu mult timp în urmă şi nu au nimic necomunist în mod special. Deci ţărănişti adio, liberali adio, am rămas doar cu PCRu iar. Doar acum e mai cochet, are două sub-ramuri, dă bine în ochii lumii în ce priveşte competiţia politică.
Cea mai tare fază? :-) Mă face să râd. S-or fi deşteptat românii. Le-au mâncat micu şi le-au băut berea PSD-istilor şi au votat cu Băsescu :-) Bun aşa.
Iniţiativă

Singurul lucru bun din toată asta? Am vizitat şi eu Berna, cel mai apropriat centru de votare. Frumos oraş.

Junii din Zuerich

2007-05-17T23:35:00.000+02:00

Acum o lună (pe 18 aprilie) a fost în Zuerich festivalul ce sărbătorește sfârșitul iernii. Un fel de Juni de la noi (cel puțin de prin Brașov, nu știu dacă în alte orașe se ține).

Ce se întâmplă este că fiecare breaslă din cantonul Zuerich vine îmbrăcată într-un anume costum, cu simbolurile proprii și defilează pe străzile principale din Zuerich. Parada dureză destul de mult și se încheie cu arderea unui om imens de zăpadă, care stă în vârful unei claie mari de fân. Și gata, iarna trece :-)

Și fericirea copiilor, toți aduc câte ceva cu ei, fie și doar bomboane și le împart spectatorilor. Un pahar de vin din producție proprie :-), un biscuit, o bomboană, o pâine coaptă chiar în timpul defilării... etc. Frumos, frumos!

Hope

2007-05-12T10:42:00.000+02:00

I wish I could trust the greatest of the apes,
But experience prevents me to.
Look at the world they have built,
And the ruins of the one they have built upon.

Beauty is lost!

Am obosit de românia

2007-05-05T15:45:00.000+02:00

Stări de fapt despre care toată lumea ştie dar în legătură cu care nu se întâmplă nimic şi nici nu se va schimba ceva vreodată:

clasa politică română nu ştie ce înseamnă instituţia preşedinte (pe plan naţional şi internaţional)
demiterea preşedintelui a fost un abuz
preşedintele interimar este un alcoolic fără doar şi poate, dar este cel mai important om din statul român: reprezentativ!
abuzul demiterii este urmat de alte şi alte abuzuri (precum modificări ale legii referendumului)
România nu este o democraţie, poporul tace şi înghite lipsit de orice putere sau informaţie
actuala clasă politică este vechea clasă politică, de pe vremuri comuniste
actuala clasă politică nu a fost schimbată, doar conducătorul ei de la acea vreme a fost
este probabil imposibil să schimbi o întreagă clasă politică, chiar şi timpul are probleme, pentru că tinerii politicieni vor ajunge exact ca actualii
după 20 de ani nu s-a schimbat mai nimic în bine, ba multe s-au schimbat în rău şi singura şansă adevărată de a se schimba ceva în bine a fost triumfal stinsă de "intelectualitatea" minerească:
partea 1 partea 2 partea 3 partea 4

Probabil că este ultima mea părere/mesaj despre românia (da, cu r mic). Am o viaţă de trăit şi ar trebui să mă preocup cu altele. Îmi pare rău totuşi că "acasă" ca şi reper geografic, pontează către latitudinea şi longitudinea ocupată de acestă ţară. Însă cum natalitatea este în scădere, să sperăm că într-un oarecare sfârşit românii şi tot ce ţine de ei vor fi extincţi.

Concluzia?
Şoarecii inteligenţi sunt primii care părăsesc corabia ce se scufundă. Vă doresc success oriunde vă veţi duce.

1 mai muncitoresc

2007-05-02T21:15:00.000+02:00

Citesc pe siteuri de ştiri:
"Fostul partid de guvernamant si-a mobilizat membrii si a blocat circulatia in Bucuresti, pe un traseu de 6 km. In frunte cu Mircea Geoana, pesedistii au marsaluit de pe Bulevardul Kiseleff pana in Piata Izvor, unde presedintele PSD Bucuresti, Marian Vanghelie, a pregatit mici, bere si concerte pentru cel putin 10.000 de persoane. Ceremoniile de 1 mai au inceput la sediul central al partidului, prin inmanarea carnetelor rosii de partid celor 1600 de noi membri adusi din toata tara. In jurul orei 14.00, coloana PSD a ajuns in Parcul Izvor, loc in care erau amplasate mai multe corturi si tonete, unde au fost serviti micii si berea. Ulterior, liderii PSD au parasit zona Izvor, unde au ramas doar tinerii care urmeaza sa participe la concerte." (Citat de pe hotnews.ro).

Şi mă mir cum de nimeni nu se întreabă pe banii cui s-a organizat de fapt petrecerea? Să spun eu evidentul atunci? Pe banii pe care neo-comuniştii (adică aceia nemişcaţi de la putere nici de revoluţie) i-au furat de la exact cei ale căror guri flămânzi au mâncat micul acum.

Să vă fie de bine! Cu o mână vi se i-a totul, cu alta vi se dă un kilogram de zahăr şi un mic... Însă cum cei care au fost acolo sunt suficient de orbi încât să nu vadă că cele două mâini sunt ataşate aceluiaşi corp: Doamne ajută!
Sau poate "Gigi ajută!", mai nou.

Şi atâta polemică şi atâta vorbăraie încercând să îţi dai seama care e problema în România şi de ce nu merg lucrurile, când totul este foarte simplu: românii (în marea lor majoritate) sunt proşti, incapabili să discearnă sau să înţeleagă legătura între faptă şi consecinţă.

Interese

2007-04-28T12:02:00.000+02:00

M-am gândit eu că dacă tot lucrez în mediul în care lucrez, şi tot aud de, sau chiar întânlesc oameni mai interesanţi, cumva să împart din ce mai aflu cu "voi" cei care îmi citiţi blogu.

Şi ca să nu fac o harababură am să public informaţiile de care ziceam mai sus pe un alt blog: http://mycontemporary.blogspot.com.

De exemplu, în cadrul unei iniţiative ecologice a câtorva colegi de-ai mei a circulat următorul material video, care este prelegerea unui arhitect la o conferinţă destul de celebră în state, un fel de "food for thought" (hrană pentru creier).

Maybe there is hope!

2007-04-27T13:43:00.000+02:00

It made me go WOW and optimistic! And I think the video is self explanatory.

From the talk:

The stone age didn't end because we ran out of stones.
6 times as much plastic as plankton (in the planetary ocean).

Să râzi sau să plângi?

2007-04-27T12:26:00.000+02:00

Cel mai interesant este în deschidere, în pasajul serios în care reporterul spune: "asking US locals about the very world their country runs" (în traducere liberă: "întrebând cetăţenii americani despre întreaga lume pe care ţara lor o conduce").

Cu alte cuvinte americanii chiar sunt aroganţi suficient încât faptul că ei ar conduce lumea este de la sine înţeles. Este însă adevărat că fiind în state nu auzi nicăieri nimic despre restul lumii (nici măcar pe siteuri de news), şi percepţia majorităţii este că harta lumii are un super continent pe care scrie America şi pe lângă ea mai e o mică insulă undeva înghesuită într-un colţ pe care scrie: Restul lumii. Infimă şi neglijabilă insulă.

Oricum filmul de mai sus este o extremă, am întâlnit şi americani care aveau habar despre unde este Franţa pe harta lumii şi aşa mai departe. Depinde probabil de zona în care eşti în state şi cu cine vorbeşti. Dar tot am avut impresia că cei pe care i-am întalnit au fost mai degrabă excepţiile...

to write

2007-04-26T22:45:00.000+02:00

You! You, the one who reads this! Who are you to ask me to write in such a form so that you can understand? I'm tired now and it's your time to use your brain and understand what I want to say. I did my half: I wrote. Now you do yours: you read.

Lazy people don't even try to understand what they read, they want things to be already digested and plugged directly to their brain. No thinking required!

Munca

2007-04-26T21:49:00.000+02:00

Mă distrează. Au ajuns românii să se vaite de "prea multă muncă". Zice-se. Din nefericire cineva a murit la datorie. Dar ia să vedem. În germania, acum câţiva ani un individ moare în timpul serviciului. Pentru că el era primul care ajungea la muncă şi ultimul care pleca, nimeni nu şi-a dat seama pentru câteva zile (nu ore, zile).

Să vorbim despre japonezi sau despre chinezii care fac toate hainele pe care le purtăm şi toate tastele pe care le batem să ardem gazul degeaba pe bloguri? Şi mai trebuie să menţionez că acei chinezi lucrează 16 ore pe zi şi tot nu le ajung banii nici să mănânce!?

Sau să vorbim despre paradisul de pe lumea asta. America. Hai să vă transcriu câteva idei de pe meleagurile celei mai de invidiat tări din lume, acolo unde toată lumea e liberă:

săptămână de lucru de 60h minim (ţi se spune de la angajare, dacă nu îţi zic nimic înseamna că e şi mai rău).
la interviu eşti întrebat (în multe locuri) câte zile de concediu medical ţi-ai luat în ultimii ani (pentru a evalua riscurile pe care le aduci)
concediu 15 zile pe an maxim (asta la companiile cu "principii"), pe care evident nu le poţi lua deodată într-o singură vacanţă.
concediu de maternitate max 2 săptămâni
şi aşa mai departe. Asta îmi aduce aminte de un coleg de-al meu care a treia zi dupa ce soţia lui a născut era la muncă pentru că de ce să nu vină? Nu avea nimic altceva de făcut. Alegerea lui.

Să mai zic de cei de prin peninsula arabă sau africa? Mai bine delectaţi-vă aici:

La văitat nu ne intrece nimeni însă. Blogurile plâng toate de o problemă apărută peste noapte. Binenţeles că nimic n-o să se schimbe, binenţeles că mâine toţi or să lucreze la fel de mult ca azi.

Dar care e problema de fapt? Pentru mine e foarte simplu. Lucrezi şi dai 300% pentru că vrei să impresionezi, că te-ai angajat prima oară. Apoi pentru că vrei să promovezi, apoi pentru că vrei mai mulţi bani şi dacă ai moaca de căţel cuminte care îşi face tema şi extra, un extra mai extra decât toţi ceilalţi căţei cuminţi crezi că ai mai multe şanse. Dar promovarea nu vine şi în curând uiţi de ce ai început toate asta şi le faci numai pentru ca trebuie, au intrat în obicei şi e ceea ce fac toţi ceilalţi.

Şi apoi dacă se întâmplă să ai 2 zile libere te uiţi la televizor din lipsă de idei. Prieteni nu prea mai ai şi nici nu mai faci... când? Şi după un concediu prea lung (3 zile) te plictiseşti şi vrei înapoi la muncă. De parcă te-ai fi născut muncind din prima şi altceva n-ai făcut niciodată.

Ce e cel mai trist? O persoană a murit de surmenaj fără ca nimeni să îi spună: nu arăţi bine, du-te şi dormi, nu se merită. Cum de a putut ajunge atăt de singură? Unde îi erau prietenii şi familia? Şi cum de colegii de muncă nici măcar nu s-au sinchisit să o întrebe dacă îi e bine sau dacă poate fi ajutată în orice ar fi ce făcea.

Nu i-a luat o noapte să moară de la surmenaj. I-a luat probabil ani. Şi... nu numai că nimeni n-a făcut nimic, cel mai probabil tot ce au făcut a fost să îi ceară mai mult, să pună mai multă presiune, pentru că au văzut că merge.

Dezumanizarea asta la locul de muncă, care devine singurul loc în care sunt persoanele care nu dorm, mă duce înapoi cu gândul la acel neamţ.

Successe profesionale nenumărate vă doresc. Viaţa trece pe lângă muncă, dar asta nu mai contează. Suntem prea multă carne de tun şi prea puţine lucuri de făcut (aparent). Sau este oare că 90% din resursele financiare aparţin unei categorii selecte de 2% din oameni? Probabil că aceia sunt singurii care trăiesc omeneşte, restul se chinuie la muncă să îşi asigure traiul din cel relativ 2% împărţit la 6 miliarde.

Rotiţa din sistem se învârte, curentul se produce, hamsterii aleargă în cuştile lor fericiţi că au ceva de făcut.

Behind the glass writing

2007-04-10T14:03:00.000+02:00

Sometimes I return to this blog, expecting from myself to write some meaningful thought. Today is one of these times.

I am looking through a glass window at the sun and the nice weather, I hear some birds singing and I can see trees growing leafs. Nevertheless I am behind a glass from all these beauties in front of a so called keyboard device.

Where do I want to be? I want to be out there, growing with the leafs. Why am I not? I don't even know myself. I could enumerate plenty of reasons, and they would all sound like a blackmail. I am behind the glass because I want a social secured life, but all I am given is the security of a life behind the glass.

I don't think I can use such electronic devices to write. Actually, I don't write. Writing is just a way to share your inner art and it is almost always a post-climax ritual. Like the after-sex cigar.

Inspiration went through you, in every little corner of your mind, in and out, you felt everything, you met the muse. Afterwards you are tired and happy and not in the mood for writing. Sometimes you force yourself to, even though you know that by doing so that sweet feeling of having met the muse will vanish much faster.

I don't write... I dream, I see, I feel, I create, I hope, I despair. And I need to be on the other side of the glass to do all that. And on that side keyboards don't work.

I need pen and paper. Pen and paper slow my writing down, leaving plenty of time for inspiration.

România

2007-03-28T10:51:00.000+02:00

Am fost pe acasă şi mi-a plăcut să îmi vad din prieteni şi familie. Vizita a fost scurtă şi scopul a fost reînoirea paşaportului.

Şi câteva gânduri din jurnalul de călătorie:

o mizerie cruntă, tot drumul de la Bucureşti până la Braşov
românii sunt în stare să cureţe foarte bine şi profesional străzi şi toalete, sau să culeagă căpşuni de dimineaţa până seara pe meleaguri străine, dar la ei acasă nu, la ei acasă aruncă pungi şi bidoane pe marginea căii ferate
eram vreo 10 oameni în vagonul săgetei CFR, din care cel puţin 5 s-au întins să pună "ceva" în poşeta controlorului, care întâmplător avea ceva de căutat prin poşeta lui în momentul în care se apropia de ... unii. Pe când estimaţi voi că săgeata o să fie închisă din ineficienţă financiară şi respectivul controlor şomer?
Braşovul e un şantier gigantic.
nu m-am dus pe deal, avertizat că ce o să găsesc acolo nu mai e natură ci groapă de gunoi. Cum am văzut destule gunoaie, am evitat să merg.
oameni trişti, lipsiţi de perspective.
dar... e acasă

Am asistat la facerea Artei

2007-03-27T00:00:00.000+02:00

Loreena McKennitt a fost în Zurich. Concertul a fost unic. Nu a fost doar vocea Loreenei care, cum bine spune și ea "vocea este instrumentul muzical ultim", a fost o combinație unică de mari artiști toți laolaltă pe aceeași scenă, toți facând artă într-un mod unic, fiecare la instrumentul său, combinându-se în ceva mult mai măreț decât suma lor.

Altfel spus, cred că a fost printre singurele ocazii de până acum din viața mea în care am asistat la facerea artei. Nu cu transpirație, nu cu chinurile facerii, nu cu sila ci frumos, pur, simplu, ca și când venea totul de la sine. Nu știu cine, mare poet spunea că "arta este 99% transpirație și 1% inspirație". Ideea mi-a repugnat întotdeauna, arta care s-a chinuit în 99% transpirație să iasă poartă cicatricile nașterii grele toată viața ei. Nu și la Loreena. Vocea e vocea ei naturală, nu îi vezi muschii gâtului încordându-se când cântă, nu îi vezi fața chinuindu-se să vocalizeze, totul vine de la sine, cântă cu zâmbetul pe buze, ca și când cântatul e cel mai natural lucru pe care ea îl face.

Și la fel toți artiștii care au acompaniat-o. Cântau și râdeau, cântau și simțeau, cântau și erau ei simpli, uimitor de naturali. Nu mai am cuvinte...

Zuerich Zoo

2007-03-26T22:06:00.000+02:00

La Zoo! (... cu Dorin) :-)

Zoo, Zuerich - CH

Ghețurile permanente din Titlis, Elvetia

2007-03-18T23:18:00.000+01:00

O altă minune Elvețiană, și e cam oficial: Îmi place Elveția! Chiar mult. :-)

În Engelberg, care e undeva în centrul Elveției, pe la vreo 3000 de metrii este gheață permanentă. Încă mai este, deși ghețarul s-a retras mai mult de jumătate din cât era in 1970. Este o minune.

Chiar mă gândeam că nu prea am văzut eu minuni facute de mâna omului, dar am văzut minuni naturale pe cale de dispariție de mâna omului. Dar asta pentru alte cugetări, acum să vă povestesc despre ghețar.

Ghețarul din Titlis are 30m grosime și curge la vale cu 15m pe an. Practic este un ghețar ce se formează și curge la vale non-stop. Din 10m de zăpadă căzută în vârful muntelui, se formează cam un metru de ghețar.

Elvețienii au săpat în gheață o peșteră ca să îl poți vizita pe dinăuntru. Este uimitor să vezi gheața de dinăuntru. Aspecte interesante despre culoarea gheții:

gheața este de un albastru curat doar dacă gheața este pură si compactă.
este albă dacă a prins multe bule de aer în interior
este galbenă! sau are straturi galbene dacă face parte din stratul de zapadă din anii în care vântul a fost suficient de puternic să aducă nisip din Sahara!!!

Eh și iată că am ajuns și la peste 3mii de metrii! Drumul a fost cam așa:

tren din Zuerich până în Luzern. (~500m alt.)
tren din Luzern până în Engelberg, un tren incredibil care urcă o pantă de ~40°. (~1000m alt.)
în Engelberg suntem practic la baza muntelui, și urcăm cu gondola până la 1800m și apoi cu cabina până la 3040m. Deci practic urci deodată 2000m diferență de nivel, și vreau să zic că deja se simte, chiar când am ajuns am urcat niște scări și... după câteva trepte mă simțeam super obosit și aproape m-a luat cu amețeli așa că am făcut un popas :-)

Poze și film:

Titlis Glacier, Engelberg - CH

Vizită la cascadele Rinului

2007-03-13T00:07:00.000+01:00

...care sunt cele mai mari cascade din Europa și care sunt aci în Elveția la o aruncătură de băț de Zurich. Este... impresionant!

Mi-a plăcut foarte mult. Adică ne-a plăcut tuturor celor implicați foarte mult :-) Ce să mai zic, decât că pozele și filmul de mai jos reflectă în mică parte cât de imensă e cascada și cât debit de apă are. Te face să te simți mic, mic.

Poze și film:

Rhine Falls, Schaffhausen CH

Bjork

2007-02-25T23:45:00.000+01:00

Tot preocupându-mi mintea cu probleme existenţiale (vezi încălzirea globală), mi-am adus aminte de Bjork şi o melodie care mi se pare că se potriveşte cu starea mondenă a lumii. :-)

Bjork - Joga
All these accidents, That happen, Follow the dot, Coincidence, Makes sense, Only with you, You don't have to speak, I feel. Emotional landscapes, They puzzle me, Then the riddle gets solved, And you push me up to this State of emergency, How beautiful to be, State of emergency, Is where I want to be. All that no-one sees, You see, What's inside of me, Every nerve that hurts, You heal, Deep inside of me, oo-oohh, You don't have to speak, I feel.	Emotional landscapes, They puzzle me - confuse, Then the riddle gets solved, And you push me up to this State of emergency, How beautiful to be, State of emergency, Is where I want to be. State of emergency, How beautiful to be, Emotional landscapes, They puzzle me, Then the riddle gets solved, And you push me up to this State of emergency, How beautiful to be, State of emergency, Is where I want to be. State of emergency, How beautiful to be.

Bjork - Joga

All these accidents,
That happen,
Follow the dot,
Coincidence,
Makes sense,
Only with you,
You don't have to speak,
I feel.

Emotional landscapes,
They puzzle me,
Then the riddle gets solved,
And you push me up to this

State of emergency,
How beautiful to be,
State of emergency,
Is where I want to be.

All that no-one sees,
You see,
What's inside of me,
Every nerve that hurts,
You heal,
Deep inside of me, oo-oohh,
You don't have to speak,
I feel.

Emotional landscapes,
They puzzle me - confuse,
Then the riddle gets solved,
And you push me up to this

State of emergency,
How beautiful to be,
State of emergency,
Is where I want to be.

State of emergency,
How beautiful to be,

Emotional landscapes,
They puzzle me,
Then the riddle gets solved,
And you push me up to this

State of emergency,
How beautiful to be,
State of emergency,
Is where I want to be.

State of emergency,
How beautiful to be.

Americaniiiiiiii

2007-02-25T11:03:00.000+01:00

Bună lume!

M-am învârtit pe net, ca de obicei (obicei de când am plecat din ţară şi nu prea mai am cu cine să ies din casă) şi am găsit dovadă că nu-s nebun :) De ce nebun? Păi mulţi mi-au spus, vis-a-vis de părerea mea despre viaţa în US, că nu poate să fie adevărat.

(Poate unii dintre voi îşi mai aduc aminte celebrul email care a făcut înconjurul lumii prin comunităţi româneşti şi a ajuns şi printr-un ziar braşovean.)

Dar am găsit pe net această parodie cu două babe care se pensionează şi se mută în state... Şi să vedem ce zic ele despre state :)

PS: Vorbesc repede şi înalte cunoştinţe de engleză sunt necesare, dar eu vreau să zic că am râs cum n-am mai râs de foarte mult timp!

Fear of changes (the DST)

2007-02-23T16:02:00.000+01:00

Remember Y2K?

Of course you do. You filled your storage spaces with food, drinking water, and so on because the end of the world was near. Oh, you didn't? So you're not from the USA?

There's a new bug in town. It's not Y2K, Y2K is now far behind us, the new name is DST. From what I understand, the DST is now updated in the US, reason for wide-spread panic and new business opportunity.

I have nothing against making good money over other people's lack of knowledge. What I have is a tooth against the panic spread from minor changes. I never thought that changing my clocks from time to time (twice each year) would become a reason of panic for some...

I am a programmer. I know how hard is to handle all the localization problems that may occur. And speaking of software, I'll let the more knowledgeable to talk about these issues. I especially appreciated this article of Mr. Ulrich Drepper (one of the brains that keep one of the most sensitive parts of some UNIX-based OSs (glibc) working). Perhaps the most valuable in my eyes is the 'offtopic' part:

Having lived here in the US now for quite a few years I think the root of the problem is the same that keeps the US from making progress on other fronts: fear of change and trying to prevent change through denial. Another example? Take the measurement system. When knowing the metric and the imperial system equally well, who would argue the latter is better? And it's not that people don't know the metric system at all. There are large numbers of people who serves/d in the military and all these people had to use it in their job. Every food container also shows grams.

I think that the problem is that the more civilized we become, the less human we become. We don't adapt anymore. We adapt the environment. And that is the most important problem of them all. We forgot to look out for the changes, we lost the ability to be, after all, natural.

Is that going to give us anything good? Maybe on the short term, as we don't see the impact we have on the world we live in. Definitely nothing good on the long term. It's funny that we define intelligence as the capacity to adapt to new situations and new environments. We're then definitely heading towards a numbed down and stupid society.

Maybe a little warmer is better???

2007-02-16T11:43:00.000+01:00

People ask themselves if there are all the signs, why does nobody do a thing? Like... really. Why doesn't someone do anything?

Well, I have found some of the answers. Look at them, see for yourselves. This 'smart man' tells us the inconvenient truth: the global warming proponents, he says, want to spend a lot of money so that our children will have a lower 'air conditioning bill'.

His points: "If we grow so fast, soon we will be able to do the cleaning up faster than now". Or: "Because our governments sucked, what makes us think we'll even succeed". And, of course, the "last but not least", is that the best thing we can do with his trillions of dollars???.

But by far, this presentation shows that ok, we had a slight warming, but if you get the perspective you won't have a problem with that anymore, because if you have the perspective then you'll understand that climate changes a lot more than the humans can control...

Now these guys are pretty sure. The hurricanes and tornados are quite ok. Nevermind that New Orleans was under the water (does anyone remember New Orleans?). Nevermind all the other signs (Kyrill and the like). The problem is, as the histerical lady in the film says:

"At what cost are you sorry? Trillion dollars? It's a trillion dollars sorry? To destroy the american economy?". Yeah, baby, we are not a trillion dollars sorry yet, but we sure as hell you are a third trillion dollars angry instead as of today.

Of course, the gas prices will go up 50%. Oh my god, the horror. But of course, there's no problem, sunken cities are not a problem... people love Venice, after all!

The final straw is why it's good to be so warm... Well, look, in Syberia is now from -40 to -38. Amazing! Enjoy!

For the time being, I will enjoy my warm winter. Warmer with not 2 degrees, but 20 degrees.

non-communication in a communication era

2007-02-13T08:38:00.000+01:00

I feel that it's quite ironic that this day we talk so much, yet we communicate so little.

You have so many ways to communicate. You have the phone. You have the EMail. You have the instant messenger. You have IPTelephony. Most of the technology is communication oriented. Your mobile phone follows you everywhere. Your Pocket PC or Palm or whatever tells you where you are, where to go to, but they fail to tell you why you are there, or how you could really enjoy your presence there.

Quite a shame.

We talk a lot. I always have my talking program opened. I talk with many people, but that doesn't take me close to them. It only draws me to a confortable distance. The new generation communication only brings confort in the distance, nothing else. It's easy to be far away now. You can instantly contact anyone by phone, yet you can't enjoy their presence. You can easily hide yourself behind a messenger window. Now smileys took the place for real life gestures. You :), but you don't smile, you lol, or even rofl, yet your body doesn't react. Merely a smile forms as you live by your fingertips.

You can be upset yet smile. That's the greatest trickery of them all. You can be sensual, bold and smart, although you just copy-paste your life. You record every single line you say, yet you say always the same things. You argue with people, you laugh with people. You are playing games with people. Yet you never leave your death-chair.

You don't have memories, you have logs. You have photos. You don't like your face, but you can photo-manipulate everything you don't like out of your photo. You are perfect, yet you barely breathe.

Do you have a choice? I don't know. Maybe you do. Maybe you don't. My guess: you cannot choose. Your card will contain your mobile phone numbers, your email addresses and your messenger IDs. Better yet, you can use your vcard. Tons of informations about you.

Except that you can't say there that you dream. You can't talk about the simple things anymore. Solutions are everywhere, you just have to search for them using Google.

There's no need to communicate. That's why this blog here is not about communication. It has no solutions, no questions, no answers. Only observation.

Enjoy These Days of Mine...

Ştiri

2007-02-11T23:49:00.000+01:00

Ne-am mutat în noul nostru apartament din Zuerich. O să pun poze în curând, vreau să zic că a fost foarte scump să luăm iarăşi mobilă şi tot ce ne trebuie.
Denisa e în ţară pentru trei săptămâni.
O să vin şi eu pentru o săptămână pe la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie.
Mi-am luat telefon mobil (şi am făcut pozele de mai jos cu el :-)
Am fost la un spectacol superb pe gheaţă: Art on Ice şi am văzut cei mai buni patinatori din lume practic: Evgeny Plushenko, Stéphane Lambiel, Elena Bereznaya/ Anton Sikharulidze, Tatiana Totmianina / Maxim Marinin, Philippe Candeloro.
Am cumpărat un apartament în Braşov, deci avem o "căsuţă" unde să stăm când venim pe acasă.
Şi pentru că sunt câteva lucruri pe lumea asta care chiar nu mă lasă indiferent, am mai pornit un blog pe care comentez despre evenimente mondene, că altceva nu ştiu a face ;-)
http://mycontemporary.blogspot.com

Religion vs. Science!? A debate?

2007-02-11T22:46:00.000+01:00

How interesting is it that *scientific* debates are now settled in the courtroom in US? Is it just me or this is fundamentally wrong? And since when being a religious person is synonym to being insensible and unaware of the scientific facts?

Einstein was religious but that did not blinded his genius, his scientific mind. I am religious, however that does not stop me from understanding obvious scientific facts.

Ultimately I *believe* God cannot fit the boundaries of the human mind. God is far grater than anything that can be described in a book, however old. "That" book was written thousands of years ago. At the time it was one of the best things that could happen to the world. But it's about time we evolve our minds and faith beyond it, and not take it literally.

And for once I agree with *mother* Russia, however much I dislike them. But it seems to me that rational reasoning is more and more lost in the US, which unfortunately has a great influence over the entire world (global warming, war on terror, science, etc): news.

I found the documentary above to be in an interesting way related to the one bellow:
UPDATE The original BBC published documentary on Google Video is unexplainably nowhere to be found so instead I had to relink to YouTube (4 parts):

And another thing that bothers me is that Christianity is somehow equal in the western mind with Catholicism or more recent branches of it. Well news for you, I am Christian, but I don't need a pope or anybody else to intermediate my relationship with God, and in my Christian world priests *must* get married before being assigned to a church/community. Which makes a lot of sense, specially considering the second of the documentaries above. And this eastern flavor of Christianity is as old as the Catholic one: Orthodoxy

And I would end with:
When religious faith blinds the rational mind, the Middle Ages happen.

Eu, un snowboard si Mont Blanc-ul din Italia

2007-02-08T00:27:00.000+01:00

Da, da. De curând am fost în excusie de ski (adică snowboard) în Italia, în Courmayeur. Frumos, da, da! În sfârşit am văzut şi eu zăpadă, după atâta timp (3/4 ani?).

Şi cu această minunată ocazie am avut şi o lecţie de snowboard şi pentru prima oară am încercat să vedem dom'le cum e. Şi e bine, bine. Mi-a plăcut la nebunie. Snowboardul e mult mai misto decât orice ski. Atât de mişto încât mă gândesc să îmi cumpăr unul, în era încălzirii globale.

Şi vreau să zic că sunt un talent natural pe snowboard. Instructorii nu mă credeau că e prima oară :-) şi după ce am terminat instructajul am coborât pe pârtie dificilă (din prima), până jos... şi n-am căzut!

I miss radio

2007-02-07T08:39:00.000+01:00

My freedom started as a radio broadcast.

It wasn't music, but theatre plays adaptation of plays. In a world that didn't allow dreams to come true, the radio was the escape route.

It wasn't Europa Liberă (Free Europe) radio that made me dream of freedom. I didn't know a thing about FE Radio, except the fact that everyone was forbidden to listen to me, and the old people that took care of me while my mother was at work (in another city) and my father was at the Academy (in Bucharest). A 'Gloria' radio receiver was needed - those were the best at that time.

But my listening delight needed something less powerful. Any receiver, no matter how old or rusty could provide it to me. It was like a drug to me, although I didn't know what drugs were.

It was the voice from nowhere that told stories. The voices I knew, but they were various characters I loved and explored. The radioplay was my first love.

Afterwards, music. I couldn't live without radio, I woke up with radio and went to sleep with the radio on.

Where's radio? It is still there. It doesn't make me dream anymore. I know all the stories it can tell me. It's all the same. I read it in the news. The music is trash, although the music I used to listen to was trash too, but it was MY trash, and I loved that garbage. Everyone remember MC Sar and the Real McCoy, or Casablanca? That's funny, my childhood grew from the junkyard :)

Anyway, where's radio now? The only radios worth hearing are online, and as Raul said in a previous post, everything goes online now. Now it's not about a better/taller antenna, it's about a higher bandwidth. It's not about FM/AM is about bitrate. And this is lost to me. I don't like online radio, but the only ones worth hearing are the specialised radios. Alternative, new wave, trance, punk, brit pop, every genre has two, three, ten million radios around the net. But I need the computer turned on for that. I need the UTP cable in the back of my device. I need wireless 811g. The air is not enough, I need to authenticate. But everything... everything is so fake now. No child will ever be able to discover the radio and love it the way I did.

I miss radio... I really do.

Global Climate, Online Life and Myself

2007-02-06T14:11:00.000+01:00

One of the reasons I started this blog and named it "these days of mine" is because the documentary posted at the end of this blog entry has gotten me seriously thinking that "these days of mine" may be among the last days of mine as I know and define myself today.

And if the climate change has been underestimated, which is most certainly true, mostly because scientists function the same way as doctors: "it's not as bad as it seems, it will be fine"; and if I run the worst case scenario in my mind, what scares me more than my individual survival or even that of the human species is the survival of the memory of our existence on Earth and of the Earth itself as we know it: a nice green planet with blue skies and fluffy white clouds.

What will we leave behind? Men inherited paradise and by the time he was done with it, it turned into hell. Or, if ever in the long distant future intelligent life will evolve once more, what will they learn about us? The dinosaurs went extinct because of an asteroid, the mammals went extinct because of the human species.

Anyway, turning back to my own little life, I find it very bothering that all traces of my existence are online; and that will not last long without electricity. Maybe I should go back to writing my thoughts on stone plates, history shows they preserve much better.

Human kind has many addictions. Some of us, as individuals, could fight with different addictions and few win. But we as a specie, can we win over our multiple addictions in such a short time?

things happen

2007-02-06T13:54:00.000+01:00

All over the world things happen... all the time. And this blog is where I will write down my thoughts about things that happen in my contemporary world.

Zuerich, am ajuns

2007-01-07T12:04:00.000+01:00

Prima mea reacţie după ce am ajuns: "parcă am fost eliberat din închisoare şi am respirat din nou aer liber (european)".

Pe scurt: tramvai, trolee, oameni pe străzi, curăţenie pe străzi, cultură, afişuri cu spectacole, oameni educaţi, arhitectură, muzee, adică civilizaţie (?) :-), libertate de exprimare, lipsă de religii şi concepte fundamentaliste fals creştine, oameni necăsătoriţi ;-), lucruri de calitate de vânzare, etc.

Şi apoi munţi şi aer de munte într-un oraş de munte... ca acasă.

Şi poze de primă impresie zuerichiană :-)

Zuerich, First Impressions

Crăciun Fericit!

2006-12-24T19:32:00.000+01:00

Colindul lui Ady

Ho ho ho...
Azi bradul se împodobeşte,
Mos Crăciun se pregăteşte,
Că la noapte el munceşte,
Şi cadouri dăruieşte.
Hao Hao, my dear friend
Plecat pe alt continent,
Poate la anul ne-om vedea
Numa' bine din partea mea!
Crăciun fericit!

Mi-a plăcut urarea şi nu m-am putut abţine să n-o fac publică, mersi Adi că m-ai colindat!

Decisions in life

2006-12-24T00:26:00.000+01:00

Life is a path dictated by complicated decisions. Most of us don't even know when we take them. Pain comes with their cognizance.

Cultural ages

2006-12-23T08:20:00.000+01:00

I was looking at my blog's header and there it was. I saw something that I wrote but did not read: Socrates (470-399 B.C.). So here's my thought today:

Middle ages missed Socrates.
Post - modern ages miss him too.

E oficial, Elveţia

2006-12-22T20:39:00.000+01:00

Începând cu 2 ianuarie mă mut în Elveţia... după lupte seculare ce au durat un an. Adevărul este că de când am venit aici, ba chiar de dinainte să ajung, am vrut să mă mut înapoi în Europa. Şederea mea în state nu a fost mai deloc o experienţă plăcută, ci mai degrabă doar dureri de cap şi... probleme.

Cred că dacă mai stăteam reuşeam să mă obişnuiesc în cele din urmă, dar a locui într-o lume doar obişnuit cu ea, m-ar fi consumat încet şi sigur. De altfel m-a şi consumat încet şi sigur.

Şi totuşi acum că a venit momentul plecării descopăr că sunt oameni şi lucruri care or să îmi lipsească, dar m-am săturat să am viaţa pe pauză şi vreau un nou început, şi vreau acasă în Europa.

Farewell, Dinner, Games

Dacă ar fi să caut partea pozitivă a lucrurilor, atunci este că acum ştiu ce înseamnă să fii european, şi ştiu că deşi românii sunt educaţi că trăiesc în ultima ţară de pe lume, românii sunt fără doar şi poate europeni, mult mai asemănatori cu germanii/francezii şi alţi europeni decât mi-aş fi imaginat vreodată.

Am întâlnit foarte mulţi oameni, din foarte multe locuri din lume, de unele nici nu am auzit înainte şi ăsta a fost cel mai plăcut aspect al excursiei mele în state. Şi concluzia este: dacă ştii să citeşti, ai o casă în care să locuieşti, şi poţi să mergi pe stradă fără ca nici măcar să îţi imaginezi că ai putea să sfârşeşti împuşcat deja trăieşti mult mai bine decât mulţi din "restul de lume".

Eh, măcar de ar învăţa românii să îşi aprecieze cultura şi ţara la adevărata valoare, şi de ar înceta să se autodenigreze, şi mai ales, de ar înceta importul de incultură americană, care n-o să ducă la nimic bun.

The other eye

2006-12-18T09:55:00.000+01:00

Thousands of years have passed... the war on terror is long now forgotten, and the Eye is not even a myth today. But that was not the end of Sauron, as Sauron had another Eye!!!

Well what did you expect? Like any normal humanoid, Sauron had indeed, not more, nor less than exactly two eyes. And what an Eye that was (the other eye that is). Sauron had an Eye for FASHION!!! my dear friends. So after the right evil revengeful obsessed with conquering the world Eye was gone, it was time for the left and pretty fashionable Eye to express its feelings and leave its mark on the world.

The eyes were forever talking to each other, but the right eye never listened, so to no surprise, the left Eye saw the ending of the right eye. And the one eyed ring-less that's left of Sauron, came up with a genius plan. It was time for orcs to shine in the face of the... argh!!!... pretty elves. Soon there was a pirate patch on the top of the black tower, which was later demolished to make room for other fancy buildings, and next to it a tall and very very slim pink tower was immediately built. Orcs were now to wear dresses, shave, use toothpaste three times a day, use make up and instead of the old obsession with the rings (that was so last era), Sauron's Eye for Fashion ordered all kinds of pieces of jewelry to be created: from necklaces to foot bracelets.

Of course, all of them were enchanted, but Sauron's eye for fashion had a different idea about how to rule the world. He created trusts and corporations selling luxury items; advertising, marketing, consumers and desire; forever altering the eye-to-eye communication. It was soon that the pretty orcs dressed in pink and anorexic, created a standard of beauty that embarrassed even the most beautiful of the elves. Posters with the new orc models were everywhere these days. Even halflings were having wet dreams with every new model of the orc world, and they were not even sure the model was a man or a woman. It didn't matter anyway!!! So much beauty...

Dwarves offered to work for free to extract the gold out of Mordor's mountains, and get the closest possible glimpse to the orc world. Deep inside their souls, they were hopping that Sauron's eye for fashion will see them at some point and help them emancipate for the ... well after the orcs where not that ugly anymore, the dwarves were now, the ugliest of them all. Too said they spend all their time in caves, because Sauron's eye for fashion never saw them, and they forever went in history as the ugliest race of them all, ever to see the face of this Earth.

Shamed, the not-anymore-prettiest-of-the-world elves, saw no other option, but board boats claiming to travel over the western ocean to the ending of the world, where the beauty of the orcs could not remind them anymore about their failure as true blonds. Only thousands of years later were archaeologists to discover that the elves were so in love with the orc fashion, that all their bots were stashed with Sauron's jewelry, each boat so heavy, that all of them sank.

Time passed by, the eye went old and died. There was no more fashion guru in the world, dwarves had too much pride to bare the thought that they will never be prettier, so they all committed suicide. The orc society collapsed without the dwarven slaves, and most of them died of hunger. I guess dressing and makeup skills didn't help their cooking, amazingly they forgot what food is made from, and that animals are for eating not for the zoo or pets. Halflings lost their ability to reproduce to the nightly wet dreams of orc models, elves sank with their greed for beauty and gold and the only ones left were the humans.

A long, very long time had to pass in human evolution, for the miracle of Sauron's eye for fashion to be reborn. And longer than that, took archaeologists to understand this weird twist in Middle-earth history. But it all came down to the ever-watching eye that couldn't stand so much bad taste and ugliness, after all, it was ever-watching. Sauron's eye's for fashion was just looking for... something beautiful to look at for its own inner joy!

La mulţi ani Denisa!

2006-12-17T07:51:00.000+01:00

Pentru cei care nu ştiau, şi pentru cei care au uitat, astăzi este eveniment mare:
Denisa mai face încă un an. :-)

Şi totuşi, e încă un adult tânăr ce poate călători cu reducere la biletele de avion... încă. Celebrarea modestă, suprinsă în poze:

Şi cine n-a apucat încă sau cine a apucat şi nu s-a săturat: lasă un "La mulţi ani Denisa" comentariu!

Many days, no thoughts

2006-12-07T04:06:00.000+01:00

Interesting experiment I have started, and weirdly enough it has been proven that most days I don't have any interesting thought crossing my mind. However I do find that encouraging, as there is plenty of room to improve, now that I have become aware of my thoughtlessness.

Noa

2006-12-02T23:47:00.000+01:00

Un alt artist dintre artiştii mei favoriţi, a mai scos un album. Şi de data asta este vorba de un artist nu aşa de popular precât maşinile de făcut bani de azi care se numesc staruri.

Am să vă spun despre Noa, prin câteva din versurile ei. Versurile, în general, sunt un lucru foarte important pentru mine, cel puţin :-)

Home Made Religion

Stop.
It’s 3:15
You have one minute.
Are you ready?

Now think of all things created
Think of those that you care for
Think of what you've been blessed with
And everything that makes you afraid

Wish for anything
Let yourself dream
Wish for things to get better
Until 3:16

There's a stone in my garden that keeps me committed
And close to the ground when I feel I should run
There's a branch in my window that helps me remember
To reach out my arms and touch the sun..

There are two million ants that live in my sidewalk
Working together to nurture and feed
And the old TV set, with the sad evening news
So I never forget how much love we need

Home-made religion
(In my kitchen)
Home-made religion..

Think of how you've been feeling
And how you've made others feel
Think of what you've been given
And what you need to heal

Wish for anything..
Try to keep still
Wish for things to get better
And maybe they will

There’s a plant in the corner that helps me remember
All of the beauty that grows from a seed
And the old TV set, with the sad evening news
So I never forget how much love we need

Home-made religion
(In my kitchen)
Home-made religion..

Stop.

Bohémienne

Bohémienne
Nul ne sait le pays d'où je viens
Bohémienne
Je suis fille de grands chemins
Bohémienne
Bohémienne
Qui peut dire où je serai demain
Bohémienne
Bohémienne
C'est écrit dans les lignes de ma main

Ma mère me parlait de l'Espagne
Comme si c'était son pays
Et des brigands dans les montagnes
Dans les montagnes d'Andalousie
Dans les montagnes d'Andalousie

Je n'ai plus ni père ni mère
J'ai fait de Paris mon pays
Mais quand j'imagine la mer
Elle m'emmène loin d'ici
Vers les montagnes d'Andalousie

Bohémienne
Nul ne sait le pays d'où je viens
Bohémienne
Je suis fille de grands chemins
Bohémienne
Bohémienne
Qui peut dire qui j'aimerai demain
Bohémienne
Bohémienne
C'est écrit dans les lignes de ma main

J'ai passé toute mon enfance
Pieds nus sur les monts de Provence
Pour les gitans la route est longue
La route est longue

Je continuerai mon errance
Au-delà des chemins de France
Je les suivrai au bout du monde
Au bout du monde

Un fleuve d'Andalousie
Coule dans mon sang
Coule dans mes veines

Le ciel d'Andalousie
Vaut-il la peine
Qu'on y revienne ?

Bohémienne
Nul ne sait le pays d'où je viens
Bohémienne
Je suis fille de grands chemins
Bohémienne
Bohémienne
Qui peut dire ce que sera demain
Bohémienne
Bohémienne
C'est écrit dans les lignes de ma main
C'est écrit dans les lignes de ma main

Beautiful that way

Smile, without a reason why
Love, as if you were a child,
Smile, no matter what they tell you
Don't listen to a word they say
Cause life is beautiful that way.

Tears, a tidal wave of tears
Light, that slowly disappears
Wait, before you close the curtain
There is still another game to play
And life is beautiful that way

Here with his eyes forevermore
I will always be as close as you
remember from before
Now that you're out there on your own
Remember what is real and
what we dream is love alone

Keep the laughter in you eyes
Soon your long awaited prize
We'll forget about our sorrows
And think about a brighter day
Cause life is beautiful that way.

We'll forget about our sorrows
And think about a brighter day,
Cause life is beautiful that way
There's still another game to play
And life is beautiful that way.

Poate că aţi auzit de Noa, sau poate aţi auzit Noa, dar nu ştiaţi că e Noa. Printre cele mai celebre cântece ale ei e "Blue Touches Blue": muzică | versuri.

PS: Dacă aveţi răbdarea să ascultaţi până la Mishaela... o să aveţi o surpriză.

Acvariul din Monetery

2006-11-28T05:06:00.000+01:00

După ziua recunoştinţei am fost să vedem peştii din Monterey. A fost interesant, şi cred că cel mai mult mi-au plăcut meduzele şi ciudăţenia de "peştele soarelui", care e ăla mare, mare şi urât din filmul de mai jos.

De făcut poze a fost complicat că nu am avut voie să folosesc flash, dar au iesit câteva chiar dragute :-)

Monterey Aquarium

În caz că vă întrebaţi ce sunt peştii ăia mari care trec prin faţa camerei la un moment dat în filmuleţ: sunt toni şi poate o să vedeţi şi câţiva rechini albi. Oricum cel mai mare e peştele soarelui, care are cam 440kg şi mănâncă numai meduze.

Santa Cruz

2006-11-23T19:59:00.000+01:00

Sfârşitul de săptămână trecut am fost la Santa Cruz. Nu că ai mai putea face plajă :-), ci să vedem cum e pe acolo. Şi e o plajă drăguţă, plină de câini, şi respectiv stăpânii lor, mulţi surferi, şi Dovle a reuşit să ţină maşina pe carosabil... deşi nu am fost foarte siguri, mai ales în timp ce filmam:

Şi poze:

Santa Cruz

Am specificat deja că am mâncat mâncare braziliană, bună, bună?

Artistul meu favorit

2006-11-21T06:09:00.000+01:00

Va publica un nou album în curând (21 nov) şi am decis, cu această ocazie să îmi cumpăr toate albumele pe care le-a scos vreodată. :-)

Tot ce pot să spun despre Loreena McKenitt este că viaţa mea ar fi fost mult mai lipsită de trăire fără muzica ei. Nici nu pot să îi descriu creaţia, şi spun creaţia pentru că interpretează, compune versurile şi muzica în acelaşi timp.

versuri şi audio | video life

Religion of God

2006-11-21T05:34:00.000+01:00

I find myself wandering around, lost on the path of spirituality; only to find my way back and deepen my faith in God. It is for this reason that I must be allowed the freedom to loose religion from sight, or take any other path I may please for a matter; as I have faith that I will reach the same destination. And I trust everybody else to do the same.

Go Carting

2006-11-21T05:13:00.000+01:00

Am ieşit cu colegii de muncă. Cum se face pe aici o dată pe an, câteodată mai des, ieşim pe undeva să mai socializăm şi în afara muncii. Şi iată-mă-s mi-s mândru şofer de carting:

Dacă vă uitaţi cu atenţie o să vedeţi şi pe ce loc am ieşit :)

Muzeul tehnologic din San Jose

2006-11-19T00:57:00.000+01:00

Mi-am adus aminte că nu v-am zis :-), că acum vreo lună am fost la ceea ce se numeşte un muzeu tehnologic. Adică un muzeu cu tot felul de chestii ştiinţifice, unele interesante altele plictisitoare.

Adică? Păi de exemplu:

Ia ghici cine-i cine-n infraroşii?

Aşa... şi am mai făcut şi un experiment în care a trebuit să mutez nişte bacterii, adăugându-le o genă care le face verzi la raze ultraviolete. Şi uite că au crescut câteva bacterii, adică exeprimentul a fost cât de cât reuşit:

Şi Denisa prin camera de joacă a copiilor (în funcţie de umbra ei curge apa pe ecran):

Şi pe acolo, mai au ei un cinema IMAX (proiectează pe o sferă), şi am călătorit pe Marte cu el :-) A fost foarte fain, chiar ai impresia că zbori pe undeva prin canioane marţiene.

Project: A thought a day

2006-11-18T20:54:00.000+01:00

We always have time.
It's a matter of choice.

Project: A thought a day

2006-11-18T08:48:00.000+01:00

Life...
It feels like I'm trapped in a dream.
A dream that is not mine.

I am... therefore I am not

2006-11-17T08:59:00.000+01:00

I would go home, if I knew where home is.
I would live through my passion, if I knew what my passion is.
As I'm writing these lines, I wonder why am I asking for knowledge.

Duminică am fost la cumpărături

2006-11-14T07:56:00.000+01:00

Nu că am fi avut nevoie de ceva, cred! Oricum, toată ziua am fost prin mall, am probat chestii, cumpărat chestii, ne-am plictisit de moarte şi am obosit rău. Numa din cauza lu' Dovle :-)

Aşa... deci mi-am luat o pereche de pantaloni de la copii, mărime medie... pentru că mi-s buni rău peste tot doar că sunt vreo 2" mai mici la lungime, şi mie mi s-au părut mişto ş-aşa. Şi Denisa şi-a luat o bluză cu ciucurei :-) Şi alte chestii care sunt pe noi în pozele ce urmează.

Vecinii au pisică, şi pisica ne vizitează

2006-11-14T07:30:00.000+01:00

Şi eu îi zic Buha...

Deci, faceţi cunoştinţă cu Buha şi motivul pentru care i se zice Buha (bine Denisa îi zice "Bufni"):

Şi pentru că nu am putut rezista, eu cu Buha (la Denisa nu a vrut să stea, dar pe Denisa o urmăreşte tot timpu; cu mine nu prea are treabă dar îmi stă în braţe):

O nouă Stea

2006-11-04T22:06:00.000+01:00

Deşi stea parcă însemna ceva frumos numai pe când eram mai mici, azi e un fel de metaforă terfelită prin praf şi făcută comună.

Oricum, e frumos: Alexandrina, şi mi-a adus aminte de casă, sau ceea ce eu romantic îmi aduc aminte a fi ACASĂ, deşi ştiu că realul este departe de imaginea desenată în sufletul meu.

Mersi lui Dorin pentru că a împărţit descoperirea lui cu mine.

Buhuhu de Halloween

2006-11-01T07:33:00.000+01:00

Singura chestie cu sărbătoarea asta e că americanii se pot îmbrăca în orice, şi copii mănâncă bomboane. Eu mă gândeam să mă îmbrac în costume ciudate în fiecare zi până la anu' de Halloween, când o să mă îmbrac normal... dar mi-e lene şi e scump să îţi faci costumaţie specială zilnic.

Aşa că am făcut o plăcintă cu brânză şi mere coapte cu miez de dulceaţă de zmeura şi Denisa a făcut poză la dovleacul vecinului.
Apropos, am descoperit că veveriţelor le place dovleacu rău de tot şi îi devorează când îi prind. Ba chiar mai şi sar la tine în caz că te apropii de locul în care se petrece festinul.

Vineri

2006-10-28T06:44:00.001+02:00

Astăzi n-am să zic nimic. Dar mi-am făcut blog şi acum adaug mesaje în trecut, ca să recuperez.

Dimineaţa de Yosemite

2006-10-16T08:12:00.000+02:00

Când EU m-am trezit primul. EU!

Am râs de era să cad de pe scaun cand m-am văzut... aşa sunt eu de obicei? :) Nu-mi răspundeţi!

Groaznic să te trezeşti la 9AM!!!

Yosemite episodul 1

2006-10-14T22:10:00.000+02:00

Sus la munte sus... Cascada Nevada.

La cererea publicului! :-)

Capodopera este totuşi puţin mai sus, în Dimineaţa de Yosemite, care se întâmplă a doua zi după cascada Nevada din filmul ăsta.

Raul, Denisa şi Dovle.

Eu şoferu: Preziua Independenţei

2006-07-04T00:26:00.000+02:00

L-am plimbat pe Mike (onoratul nostru oaspete care se asigură de dublarea în franceză a filmuleţelor) prin San Francisco. Şi trecurăm podu şi-ntr-un sens:

Şi surprinzător, şi-ncelalat:

Şi apoi pe lângă ocean, prin ceaţă ce abia atinge pământul, pe "Drumul Cerului" (skyline) ne întoarcem noi acasă:

Raul, Denisa şi Mike

Distracţie la Şase Steaguri

2006-04-08T23:55:00.000+02:00

Am fost la Six Flags, care e un parc de distracţii cu tot felul de animale marine. Deşi noi am fost acolo nu pentru animale, ci pentru roller coasters.

Denisa momeşte delfinuţu:

Şi restul de poze:

Six Flags

Raul, Denisa şi Petru

Încercare eşuată de a vizita lacul Tahoe

2006-02-18T23:29:00.000+01:00

La noi în Mountain View prin februarie era cald în gen de vară-cald, şi după 4 ore de condus s-a făcut iarnă, d-adevăratelea. Oricum nu prea se vede nimic, dar... se aude!

Drumul înapoi la vară:

În rolurile principale: Raul, Denisa, Dovle şi Petru.

Noi doi...

2006-01-27T07:33:00.000+01:00

Start

2006-01-27T07:21:00.000+01:00

Încep aici.

Reflexii

2004-06-18T22:19:00.000+02:00

Şi în divina apă,
sclipiri se scaldă.
Amintirea-i reflectă un soi de lumină,
ce nu mai există.

Picură apă prin mine!

2004-02-19T23:00:00.000+01:00

O moleculă de apă plutea liniştită într-o mare de calm. M-am îndepărtat. Am mai văzut o moleculă. M-am bucurat. Molecula nu plutea singură.

Dar iată! Încă o moleculă de apă. Şi încă una, şi încă una. Un dans de molecule de apă. Veselia le pare a fi mare. Au nevoie una de alta, şi dansează împreună.

Câteva molecule de apă într-un ocean. Două mii de ani îi luă moleculei mele să îşi facă suficient curaj să zboare. Dar a venit vremea. Şi m-am întors la molecula mea. Acum e doar ea. Însă ceva e altfel. Molecula mea nu mai dansează, ci brusc a luat-o drept în sus.

Căldura euforiei o ridică. E liberă şi călătoreşte.
Dar drumul îi e pustiu, dansul îl ştia bine, dansul era acasă. Şi se opreşte. Dar uite! O altă moleculă de apă. Şi încă o moleculă de apă, şi ceva mai departe încă una. Şi dansează. Dar parcă dansul e altul.

Câteva molecule de apă într-un nor. Euforia plecării se transformă în răceala regretului de acasă. Dansul norului nu este dansul moleculei mele. Singurătatea e apăsătoare.

Şi totuşi molecula mea nu e singură. Odată cu ea, sau poate mai devreme, sau poate ceva mai târziu, alte molecule prinseră curajul zborului. Durerea le aduce aproape. Moleculele vor să simtă, să fie alături. Una, două, trei, o mie de puzderii de molecule într-un strop de gheaţă. Într-un nor.

Când puzderia fu suficientă şi dorul de casă pe măsură, molecula mea făcu o încercare: "Oare mai ştiu dansul copilăriei?" Şi acum era o picătură de ploaie. Pentru o vreme totul fuse ca şi acasă. A crede nu-i putea. Erezia să fie oare vina brutalei desprinderi de picătura de ploaie?

Forţată să-şi arate dansul în arene subpământene acum. Multe molecule străine apărură. Şi toate vrând ceva. Şi toate încercând să îi spună: "tu nu eşti pentru dans, tu nu eşti apă. Mai bine ai sta. Tu eşti ca noi, nu te mai păcăli singură!" Şi o vreme, molecula speriată încremeni ca pământul. Deveni ceea ce i se ceruse. Acceptă ceea ce era normalul.

Dar ea, nu putea fi.
În aceste lumi, uitându-şi originea, pierzându-şi speranţa, uitând chiar şi dansul, acceptându-şi noua condiţie, vorbind ca pământul, fiind ca pământul întâlni o altă moleculă de apă. Una grăbită, una ce fără prea multe discuţii o prinse de mână şi o luă cu ea.

Nu avu timp să se dumirească şi zări letargică surată. Cu gândul că face un bine, văzând că ea îşi este sieşi surată, se diferenţiază de resul, o apucă de mână pe zărita moleculă, strâns! Acum văd un tren de molecule de apă. Ce urcă rapid, călătoreşte prin capilarele unui copac.

Destinaţia trenului nu fuse cunoscută pasagerilor, dar până să îşi dea seama că solidaritatea celor puţini şi diferiţi îi ducea într-un lagăr, euforia revenise. Căldura intrase în sufletul moleculei mele, încă odată. Şi simte.

Dar ajunsă în frunză, ciudate combinaţii de forţe intense, neînţelese nici astăzi moleculei mele, încearcă să o disece. Unii aveau nevoie de ea, alţii aveau nevoie de ea. Apoi se deciseră la un compromis. De fapt, nu aveau nevoie de ea toată, puteau s-o împartă. Înainte ca planul mortal să se pună în faptă, o frunză ofilită îşi parcurge drumul către sol. Veni iarna.

Molecula descoperi în ea o sete incredibilă de tăcere. Nemaiîntalnit se pare, incredibila sete de tăcere se combină cu o altă nevoie: arta. Da. Molecula mea decise că e timpul să se exprime artistic. Viaţa îi fuse plină. Călătoria lungă. Şi pentru câteva săptămâni molecula mea, alături de multe altele în aceeaşi forţă de expresie... încremeni.

Şi dacă ar fi văzut ea de câtă artă era în cristalul de gheaţă din care era parte, ar fi rămas aşa, înmărmurită pentru întotdeauna. Frumos se născuse. Dar poate că ştia, poate că asta o ţinea nemişcată. Să îi fi spus ceilalţi? Să-şi fi văzut reflexia în ochii mei?

Şi pentru un timp arta i-a uitat durerea. Speranţa încolţi iarăşi în sufletul ei. Zvonuri începură să circule. Oceanul pare-se a fi aproape. Zarva creştea, căldura odată cu ea şi dusă de mulţime, molecula mea lua parte la formarea unei cascade.

Apoi alunecă. Încet peste un bolovan. Apoi repede, peste un fir de nisip. Apoi deranja de la locul lui un firicel de aur. Îi plăcu acea sclipire şi o traduse mai departe în aer. Apoi drumul continuă. Continuă.

Cobora muntele acum.
Călătoria fuse lungă şi plicticoasă. Firele de aur o lăsau rece acum, flacăra revoluţionară se stingea. Nu mai era vremea exprimărilor artistice. Nu. Molecula învăţase că arta nu o ajută cu nimic. Aşa că încetini drumul. Uită încă o dată de sieşi, căzând parcă într-o comă cu ochii deschişi.

Se făcu uşoară. Se ridică la suprafaţă şi ajunse, dumnezeu ştie cum, pe limba unui câine. Soarta părea a fi împotriva însei sale esenţe. Molecula îşi pierduse voinţa.

Fură nenumărate alte discuţii. Cum s-o împartă? Cum s-o uzeze mai bine? Ba chiar odată fuse forţat parte dintr-un lung şi complicat şir de carboni. Molecula mea de apă făcea cunoştinţă cu moleculele organice. Iar. Ori aceste molecule aveau un alt nivel de cultură. Nu ca pământul. Ba chiar, auzise ea, în componenţa lor intrau multe alte părţi de apă, repetate. Da, da. Cu singuranţă molecula organică era expresia supremei inteligenţe moleculare. Însă spre surprinderea tuturor, câinele decise să le elimine pe amândouă.

Şi apoi urmă o baltă tuciurie. Un spic de grâu. Un alt câine. Urmat de o tentativă de evadare. Un alt nor. Un alt strop. Şi din câte îşi mai aminteşte acum, ajunse să cunoască sarea într-o mare.

Ciuat lucru i se părea, acum că totul seamănă cu ceva ce trăise într-o viaţă anterioară. Parcă recunoştea din când în când câte o faţă pe stradă. Dar nu avea cum, nu mai fusese niciodată acolo. Era o lume nouă, la fel de veche ca oricare. Şi molecula mea, ca de obicei de altfel, nu mai avea stare. Şi voi să uite de celelalte molecule, de molecule, de sensul unei molecule, de Ea.

Şi se afundă într-o dorinţă teribilă de eliberare, se afundă în cele mai adânci abisuri. Şi uită. O aşteaptă doua mii de ani de renaştere.

O moleculă tocmai îşi face curaj. Se opreşte din dans şi îşi începe zborul. Un nor, o picătură, pământ, copac, frunză, zbor, cristal, pârâu, râu, câine, iarbă, baltă, spic, câine, iar nor, iar picătură... toate aveau acum în comun: O MOLECULĂ.

Apă...
Dacă timpul ar curge după voinţa mea, atunci pentru o perioadă, voinţa mea ar vrea un timp încet. Atât de încet încât apa ar fi solidă. Apa care nu mai curge, apa care are formă proprie. Oare acea apă e tot apă? Însuşi timpul apă.

Şi totuşi, expresia ultimă a solidului e apa. Singura evidenţă a combinării contrariilor. Apa ce nu are formă. Apa ce are toate formele-şi. Cum decise apa să existe şi să nu, în acelaşi timp? Este, în fapt, o lipsă de decizie. Apei îi place să joace. Apei îi plac toate formele. Apei nu-i place nici o formă. Apa se mulează. Apa curge. Două treimi apă.

Un copac, un câine, un om, un fir de iarbă, un ocean planetar. Două treimi apă. Apa alege să se combine cu o treime altceva, dând viaţă. Divinul însuşi e două treimi. Omul e a treia.

Un copil se joacă în apă. Nu. Nu e ud pe dinafară. E ud pe dinăuntru. E două treimi ud. Copilul se joacă cu o himeră. Un lac. O oglindă. O imagine a unui copil jucându-se cu un copil. Apă!

Trece prin gămălia celui mai mic ac. Se alătură în picături. Se prelinge în forme concave pe pereţi de eprubete. Respinge forme. Se combină în sfinte doitreimi. Creează lumi. Există în orice există.

Sunt un vis de apă vie,
Sunt. Şi or să mai fie!

Tăcere vizuală (sau apa curge şi timpul)

2004-02-19T22:00:00.000+01:00

Şi merg...
Prin ploaie şi vânt,
către sfârşit de pământ.
Plâng!

Şi-mi văd soarta-napoia.
Oceanu-ntreg săltă
să îmi cuprindă lacrima!

Apă în apă întoarce-se,
vise deşarte răscoace,
marea de întâmplări mă fereşte,
de ultima-mi fericire.

Viaţa din mine se scurge,
prăbuşit în nisip...
nu mai pot plânge.

Ochiu-mi devine acvatic,
imobil corpul rămâne;
visul în mine aduce,
primele versuri.

Fire de nisip, deranjându-mi urechea.
Decid să plece!
Odată cu ultimul val
ce mă mai simte.

Apa îşi continuă undele,
coşmarul se încheie.

Pacea vremurilor

2003-09-14T21:56:00.000+02:00

Poate că după un timp, mergând pe cărare, ajungi în vârf. Dar să contempli totul, din vârf, îţi dă un sentiment de alienare. Viaţa nu se mai defineşte, acolo în vârf. Şi tu ştii foarte bine că aşa, ca tine, pot ajunge şi ceilalţi, în vârf. Dar plictisit de tristeţe, te întorci să-i ajuţi, să găseşti măcar unul, care să vrea să urce.

Şi nerăbdător, te aşezi la marginea drumului, acolo unde se face bifurcaţia către minune. Şi faci tot cu putinţă, să arăţi măcar unuia din puzderia de trecători, un alt drum.

De fiecare dată, când unul din ei îşi aruncă privirea spre poteca singuratică, ţi se umple inima de bucurie şi speranţă. Ar putea fi cel care, în sfârşit! Cel care... dar nu... nu este el. Ochii şi-a plecat, şi a mers mai departe.

Şi rămâi la marginea drumului, arătând direcţia bună, şi te întrebi de ce oare nimeni nu mai vede?

Să te întorci în vârful cel singur? Să ţii toată minunea doar pentru tine? Să moară odată cu tine? Ce ar putea fi mai tragic, decât o viziune ce nu poate fi explicată?

Pentru cei ce văd! (Căci îi doare.)

Fadding idea

2003-09-14T21:00:00.000+02:00

Following you, my love,
I got lost.

Waiting for you, my love,
I kept dreaming.

Hoping of you, my love,
Has gotten me going.

Whispering to you, my love,
I learned how to speak.

Living for you, my love,
Is my sole purpose.

And yet, my love,
I do not dare look you in the eyes.

That would be death,
As perfection is not to be seen.